despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Despre cartiere

Poate v-aţi întrebat… unde e adevăratul Bucureşti? În centrul istoric? Pe Magheru, pe Victoriei, pe bulevard? În Cotroceni, în Filaret? Sau în Titan, în Drumul Taberei? Sau în Vitan, în 13 Septembrie? În Obor sau în mall?

Unde e, deci? Acolo unde e istorie sau acolo unde se strînge lumea? Acolo unde lucrează oamenii sau acolo unde locuiesc?

Nu-mi dau seama dacă asta e o întrebare la care se poate răspunde; cred că nu. Dar e o premisă pentru a-ncepe să ne uităm cu mai multă grijă la cartierele noastre.

M-am gîndit mult cum aş vrea să scriu articolul ăsta; cum să zic ce-am în cap şi cum să nu stric subiectul. Din fericire, am primit – fix cînd aveam nevoie mai mult – un ajutor extraordinar de la Mihai, cel care scrie blogul Griviţei Pythonista:

Atunci cand vine vorba despre Bucuresti si istoria lui cam toata lumea se opreste pe la anii 1940-45. Tot ce urmeaza acestei perioade este privit de majoritatea specialistilor ori ca o aberatie, ori ca un interval de timp ce mai bine ar fi dat uitarii. Da, sunt constient de faptul ca s-ar putea sa generalizez un pic prea mult, dar in mare cam acesta este “feeling-ul”. Ceea ce e pacat 🙂

De multe ori mi s-a intamplat sa ma plimb prin cartierele de blocuri ale Bucurestiului si sa ma intreb cum au luat nastere. In ce perioada anume au fost construite? In ce ordine? Care au fost planurile din spatele construirii lor?

Aşa că Mihai a făcut o hartă care afişează anul în care s-au construit clădirile din Bucureşti. Cum – citiţi la el. E o hartă extraordinară; şi asta e puţin spus. E o hartă care ne învaţă cum s-a dezvoltat Bucureştiul după război şi pînă-ncoace.

Pentru că e vremea să începem să înţelegem care e treaba cu cartierele.

De chestia asta, îmi închipui, se ocupă nişte oameni care se numesc antropologi. Cu siguranţă că aţi citit cîte ceva de Majuru, de pildă; am întîlnit istorici, sociologi şi amatori care-ţi pot spune ce mînca la cină Regele Carol, cine a stat la etajul trei în casa de la numărul 10 de strada Sapienţei, cum se îmbrăca nevasta lui Caragiale. Dar n-am întîlnit încă pe nimeni care să ia Drumul Taberei la puricat şi să vadă de ce oamenii de-acolo se cred mai bucureşteni, mai autentici, mai civilizaţi şi mai privilegiaţi decît cei din Colentina.

Hai să vă zic ce trebuie să pricepem: Bucureştiul comunist a fost construit în mai multe etape mai mari. În anii 60 au apărut primele cartiere mari, primele cartiere vechi.

… vedeţi pe harta lui Mihai. Atunci s-au construit blocurile de pe Ştefan cel Mare, Calea Griviţei, şi părţile vechi din Balta Albă – şi, fireşte, Drumul Taberei.

Nu sînt blocuri fantastice. Garsonierele sînt meschine. Apartamentele sînt mai degrabă mici şi nu sînt decomandate. În mare parte, bucătariile sînt prost gîndite şi au geamurile pe coloană şi apartamentele cu 3 camere nu au baie de serviciu. Uitaţi-vă pe lista clădirilor cu risc seismic; ştiţi cît de multe blocuri de 8-10 etaje din acei ani sînt acolo?

… în anii 70 s-au completat Drumul Taberei şi Balta Albă, şi s-au ridicat, încet-încet, celelate cartiere mari:

http://1.bp.blogspot.com/-2OLjwkP-HcA/TWJwQcg_mSI/AAAAAAAAAdI/axv_Cdd6AS0/s1600/bucuresti_1970_1980.png

…iar din anii 80 s-a construit altfel; nu mai bine, ci mai cu gîndul la confort: garsoniere înspre 40 de metri pătraţi, băi de serviciu, camere mai mari. Aş spune că un apartament de trei camere obişnuit construit în anii 60-70 e mai mic cu vreo 8 metri pătraţi decît unul construit în anii 80.

Drumul Taberei, leagănul civilizaţiei bucureştene.

E o legendă asta, nu? Are ceva adevăr în ea. Drumul Taberei a fost început ca un cartier aerisit, cochet, cu spaţii verzi, cu complexuri de magazine reuşite, cu parcări – cu tot ce-i trebuie. Sînt zone privilegiate în Drumul Taberei, cu blocuri vechi foarte bine construite, unde stătuseră cadre militare. Dar grosul în Drumul Taberei sînt blocuri vechi, cu apartamente mici, cu garsoniere minuscule. În Drumul Taberei nu locuieşti mai confortabil ca în Rahova sau ca în Crîngaşi.

Care e chestia cu mîndria asta (şi uneori, ţîfna) locuitorilor din Drumul Taberei?

Cei care locuiesc azi în Drumul Taberei sînt urmaşii celor care s-au mutat acolo acum 40-50 de ani. În Drumul Taberei, apartamentele se moştenesc. În alte cartiere mai noi, încă nu se moştenesc; şi nu s-a născut sentimentul ăla atît de puternic de apartenenţă.

Şi mai e ceva; de cele mai multe ori, în Drumul Taberei se mută doar cineva care a mai stat în Drumul Taberei. Pentru cineva din alt cartier şi pentru un străin de Bucureşti, Drumul Taberei nu are nici o valoare: nu are metrou, are apartamente vechi şi incomode. Un străin o să-şi cumpere mai degrabă în Titan sau în Militari, dacă vrea cartier cu  metrou, utilităţi şi facilităţi, sau în Vitan ori Sebastian, dacă vrea să stea în apartamente mari şi bine împărţite, şi să fie aproape de centru.

E ciudat; cunosc oameni care nu pot trăi altundeva; care, odată mutaţi din Drumul Taberei, Titan ori Berceni se usucă de dorul cartierului.

Lucrurile s-au schimbat.

Merită cartierele vechi? Azi, Drumul Taberei nu e un cartier curat. Are printre cei mai mulţi cîini vagabonzi din Bucureşti. Spaţiile verzi dintre blocuri sînt folosite pentru parcare. Are o groază de maidane. În Balta Albă s-a construit enorm în ultimii 10 ani printre blocuri; mergeţi şi vedeţi. În Berceni s-au betonat hectare de parcări printre blocuri…

Să revenim.

Faptul e fapt; sînt cartiere vechi cu un soi de identitate, cu un soi de mîndrie.  Pe lîngă Drumul Taberei avem Balta Albă, Berceniul vechi, Militariul. Sînt cartiere în care se zice că e bine să stai, pentru că le ai pe toate: cum e Tineretului, care are şi parc, şi metrou; sînt cartiere în care nu ai mare lucru, dar sînt aproape de centru şi apartamentele sînt reuşite: cum e Vitanul nou şi Sebastianul; sînt cartiere mai retrase, care au legături bune: ca Aviaţiei ori Crîngaşiul; dar n-aş putea spune că avem, în Bucureşti, un cartier perfect, care să le aibă pe toate.

N-aş putea spune: mutaţi-vă acolo şi nu vă mutaţi în dincolo. Aş putea spune: luaţi în calcul ce aveţi nevoie: transportul public şi cel cu maşina, vecinătatea parcurilor, starea şcolilor, numărul de magazine, de policlinici, de locuri de parcare. Aş putea spune: uitaţi-vă la vechimea blocurilor, la suprafaţa apartamentelor, la felul de-a fi al oamenilor. Aş putea spune: mergeţi  de cîteva ori şi dimineaţa, şi la prînz, şi seara printr-un cartier necunoscut, înainte de a vă muta-n el. Aş putea spune: gîndiţi-vă că unele cartiere vechi sînt deja un soi de comunitate închisă, cu fel de fel de cutume pe care nu le ştiţi.

Ei – despre lucrurile astea din urmă aş fi vrut să v-atrag atenţia azi. Trebuie să-nţelegem Bucureştiul, şi nu e de-ajuns să ştim istoria Centrului. Atîta vreme cît în cartier ne ducem viaţa, în cartier ne creştem copiii, în cartier mergem în vizită la prieteni, cartierul e mai important decît am crede.

30 comments to Despre cartiere

  • Dan

    Dr. Taberei a fost construit in special pe ideea de “apartament proprietate personala” (era mare chestie pe vremea cealalta sa ai asa ceva). Bunicii mei au platit aproape 20 de ani rate pentru un cf. 2 ultraperiferic pe care l-am urat din prima zi cand m-am mutat acolo si pe care nu-l regret nicio secunda. Oricum, parca am citit intr-un ziar un studiu legat de “cartierul optim”, studiu care lua in calcul detalii gen apropierea de parc, de scoli, de magazin, de gara, de aeroport; pe locul 1 a iesit Aviatiei; nu degeaba zona s-a dezvoltat foarte mult in ultimii 20 de ani. Ce mi-e insa teama e ca periferiile urbane “neinteresante” se vor degrada treptat in timp iar imbatranirea cladirilor si a populatiei va duce la transformarea unor zone intregi de blocuri in ghetouri urbane.

  • MARIVS

    Harta este foarte interesanta si presupun ca este rodul unei munci asidue, ceea ce ii sporeste si mai mult valoarea in studiile de antropologie urbana.
    Cred ca nu se vorbeste prea mult despre cartiere pentru ca sunt straine si foarte apropiate, in acelasi timp, bucuresteanului de rand. Cu totii le uram, am fi dorit lucruri mai bune in locul lor, ne condamna la meschin si ne aduc aminte ca astfel puteam fi mai usor vegheati de DGSS.
    Sunt straine pentru ca sunt creatii artificiale, in stilul galagios si pompos al autoritatilor comuniste, unde la inaugurarea cate unui cvartal/cartier, discursul despre valoarea lor arhitectonica si comfortul locurii depasea cu foarte mult realitatea.
    Sunt straine de pentru ca nu au “radacini”, nu-s o continuitate fireasca a orasului, iar oamenii ce le populeaza au fost adusi din toata tara, nu erau stapani pe loc, ci erau doar locuinte de serviciu.
    Sunt straine de noi si le uram pentru ca nu sunt o exceptie, ci o regula pentru peisajul urban, pentru ca lipsesc de identitate orice strada, bulevard sau oras, pentru ca menirea lor a fost aceea de locuinte sociale, iar statul detinand controlul aproape absolut al construirii de fond locativ te forta astfel sa locuiesti pe aceeasi scara cu vecinul incult si nespalat.
    Sunt apropiate pentru ca romanilor le place promiscuitatea si spiritul de turma, pentru ca era mai comod ca tot prostul sa aibe odaia lui, pentru ca traiul in comun satisfacea nevoia unor de voyeurism pe vizor, pentru ca blocurile sunt sate pe verticala, fiecare etaj insemnad cate un sat, pentru ca pe balcon se pot creste gaini sau purcei, pentru ca erau proprietatea tuturor, deci a nimaniui si astfel cu totii aveam o durere acuta in cot.
    Sunt apropiate pentru dupa ’90 am devenit proprietari prin mila stapanirii, iar acum fiecare crede ca isi poate vopsi petecul de fatada cum doreste, pentru avem privilegiul de a inchide balcoanele, pentru ca ne simtim ofensati cand ni se ia locul de parcare precum taranul pe vecinul ce ii intra cu plugul in brazda sa.

    Nu se vorbeste despre cartiere pentru ca fiecare popor, in inconstientul colectiv, se raporteaza la o mitologica varsta de aur, dupa care urmeaza regresul fatalist, unde nimeni si nimic nu este bun si tot ce ramane este sa jelim. Pentru Bucuresti aceasta varsta de aur a inceput undeva dupa 1860 si s-a sfarsit brusc dupa 1950, iar cu totii acum tanjim la acele vreumuri elegante fluturate prin toate PP-urile ce circula in nestire pe internet aratand imagini ale Micului Paris, ignorand strazile desfundate, cartierele sarace sau mahalalele.
    Nu se vorbeste despre cartiere pentru ca vrem sa uitam cenusiul acestora si dorim sa ne revendicam de la niste inaintasi invaluiti intr-o aura de fast, eleganta si inalt nivel de rafinament intelectual, asa cum poporul roman se crede descendent din Daci si Romani (uitand ce pe aici au trecut hoarde migratoare!).

  • Din articol razbate o problema nespusa, dar care bantuie gandirea multora dintre noi. E rezumata de cuvintele: “uitaţi-vă la vechimea blocurilor, la suprafaţa apartamentelor”. In Bucuresti exista totusi si case. Nu toate sunt vile, nu toate au preturi inaccesibile. De ce sa ne uitam la suprafata apartamentelor, in loc sa ne uitam la suprafata curtilor? Ce zici, o sa reusim si noi vreodata sa dam de pamant cu locuitul la bloc?

  • hm

    BladHaund: ştii, sînt destule curţi minuscule în Bucureşti. Nu că ăsta ar fi etalonul potrivit, dar într-unele n-ai loc nici să bagi o maşină.
    Nu cred că o să terminăm cu locuitul la bloc. Poate o să ajungem să demolăm unele blocuri, deşi nu-mi dau seama cum se va face asta. Poate o să demolăm blocuri şi să construim altele. Mai înalte, cu parcări subterane mai multe, cu mai mult spaţiu verde printre ele. Cred că spre asta vom tinde.

    MARIVS: Mihai mi-a spus că pe harta interactivă sînt mult mai multe locuri – vreo 6000 – dar e constrîns din punct de vedere tehnic să afişeze maxim 500.
    Şi că o va actualiza în permanenţă. Munca lui este extraordinară. Mă bucur cînd cunosc oameni ca el!

    La urma urmei, noi ne-aducem aminte doar ce vrem, nu? Dar şi Drumul Taberei a avut o vîrstă de aur, în felul lui…

  • herodotcom

    Pe langa subiectul “transport public” cred ca asta e al doilea subiect arzator pentru Bucuresti. Nici nu stiu de unde sa incep sa mai adaug cate ceva..

    Sa incep cu sfarsitul: sunt de acord cu topul precizat de Dan ca Aviatiei e cel mai ok cartier; cred ca sigurul cu regim de intaltime joasa [4 etaje] a in toatalite din tot Bucurestiul – tipic pentru orasele de provincie mai degraba, construit aproape de ’90. Motive:
    -metrou si Ratb bunicel,
    -are Herastraul langa,
    -e aproape de Aeroport/uri si chiar de Shopping Baneasa, iar langa el se va construi un altul [proiectul Floreasca -Raiffeisen city, etc…],
    -se afla intre 2-3 bulevarde largi – ce e drept,cam zgomotaose, dar nu ca Iuliu Maniu
    -pentru cei tineri in special, are o gramada de joburi corporatiste la maxim o statie de metrou distanta
    si poate mai sunt alte avantaje sau dezavantaje..cum ar fi preturile inca foarte mari de achizitie.

    Legat de varsta cartierelor, dupa multe vizualizari de apartamente prin natura jobului de acu 3 ani, am inceput cam dupa o luna-doua sa observ destul de usor perioadele de constructie ale cartierelor, in special cele comuniste. Daca te uiti atent, fara mari cunostinte, incepi sa obsevi niste modele de construire diferite pe diverse etape. Astfel:
    – se observa ca la inceput in anii 50-60 au inceput relativ timid cu blocuri de-a lungul bulevardelor – cum ar fi Giulesti, Grivitei si mai putin pe cvartale, daca le pot numi asa.
    – “cvartale” sunt cele de influenta socialista din Vatra Luminoasa, Bucurestii noi , Orizont si Razoare, poate mai sunt si altele.Mi se par cele mai reusite blocuri de locuinte din toata perioada comunista, avand tavane inalte si camere mari iar arhitectura exteriaora a ansamblurilor e departe de aspectul de ghetou al celro construite ulterior. Parerea este pur subiectiva, sunt sigur ca cel putin Raiden m-ar contrazice vizavi de arhitectura 😀
    – din aceeasi perioada, nu stiu cum sa incardrez curiosul caz al blocurilor mentioante in “Experimentul Catelul” – dintr-un articol foarte interesant al lui Armyuser
    – blocurile din a doua parte a anilor 60 pana la cutremurul din 77 fac parte in general din marile cartiere Dr Taberei si Titan-Balta Alba si Berceni, destul de aerisite si inverzite in ultimii 40-50 de ani. Se observa ca in mai toate cazurile apartamentele sunt semidecomandate, se trece cel putin printr-o camera de zi, iar spatiul nu este prea generos, dar balcoanele sunt in multe cazuri de-a lungul intregului apartament.
    – dupa ’77 sunt cartierele inghesuite, cu binecunoscutele bulevarde-canion, dar cu apartamente asa cum a mentionat HM in articol ceva mai confortabile.
    Pot sa zic ca aici exista putine tipuri de blocuri. Am gasit apartamente si blocuri identice in diverse cartiere total opuse ca pozitionare: Crangasi, Vitan, Tei sau Oltenitei. Sunt foarte numeroase si de obicei sunt descrise de proprietari ca fiind “ultimele blocuri pe stil rusesc” – blocuri din placi de beton prefabricate cu ziduri exterioare destul de groase; pe etaj sunt cate 6 apt de cate 2 si 3 camere. Cred ca acestea se vad cel mai bine din bucuresti, deoarece acopera ambele criterii mentionate de HM: destul de spatioase si varsta relativ recenta a blocurilor[post ’77 – rezistente la seisme]. Cel mai urat lucru la cartierele optzeciste e aspectul de ghetou, cu distanta mica intre blocuri, in special in Militari si in Tei, iar de aici se deduce usor lipsa acuta a locurilor de parcare. As pune Teiul pe primul loc aici.
    – blocurile de dupa ’85,multe din ele terminate dupa ’90, sunt poate cele mai ok ale epocii de Aur, si nu ma refer aici doar cele din zona Unirii, ci si la cele de pe langa 13 Septembrie sau Vitanul Nou-Nerva Traian sau Sebastian. Nefiind bucurestean din nastere, nu pot sa zic ce alte cartiere erau neterminate in 1990 si intra in aceeasi categorie. Cu exceptia zonei Sebastian, acestea raman zone destul de scumpe la achizitie, apartamentele fiind si mai generoase, iar pozitionarea lor fiind in cele mai multe cazuri centrala, dar fara acces imediat la Metrou.
    Dupa 90-95 nu se mai poate vorbi de constructie de cartiere, cu exceptia ANL urilor, ci doar de “plombe” sau “ansambluri rezidentiale” infipte in cele mai diverse locuri si prefer sa ma abtin de ce avantaje au aceste blocuri in afara de anul constructiei. Exista si cateva exceptii reusite, dar pretul lor de achizitie e unul demn de Primaverii, iar facilitatile sunt departe de ale unei zone centrale. Singurul cartier sistematizat in sensul pe care il intelegem majoritatea e cel care se vrea a fi construit in baneasa intre mall, aeroport si pipera- cartierul lu Popoviciu.

    Dupa o “scurta” descriere pe categorii si dupa recomandarile lui HM de luat in calcul la o eventuala cautare, cred ca cel mai mult conteaza pretul de achizitie si dupa aceea proximitatea diverselor facilitati sau a jobului. Sunt si zone unde gasesti apartamente centrale spatioase mai ieftine ca in cartiere, dar blocul poate avea si 70 de ani, iar in cele mia multe cazuri riscul seismic e un mister.

  • hm

    Fix aşa sînt blocurile din Bucureşti! Se simte că ai făcut teren şi tu…
    Mi-aduc aminte de 2003, cînd începuse creşterea nebună a preţurilor… cînd – în două săptămîni o garsonieră urca de la 12.000 la 16.000 de Euro. După ce ani buni de zile, preţul ei stătuse pe la 10.000.

    Să mai completez la lista ta blocurile de 4 etaje construite în anii 60-70 în Baltă, Berceni şi Drumul Taberei; cu balcoanele acelea mici, tip lojă, care-ţi mîncau din suprafaţa dormitorului.

    Ce să mai zici de dezbaterile nesfîrşite, de legendele despre blocurile ‘monolit’, despre cele pe grinzi, despre blocurile sconstruite special pentru nu ştiu ce militari?

    Pînă la urmă, celor chiar interesaţi de un apartament la bloc, le recomand să caute… să caute bine, pînă cînd vor găsi o ofertă, un chilipir. Şi atunci să fie pregătiţi să se uite repede la chiţibuşuri – la vecini, la bloc, la locurile virane din zonă, la proiectele de dezvoltare a zonei.

    Şi partea pozitivă este că fiecare cartier bucureştean are părţile sale bune….

  • hero(dot)com

    @H&M:
    Am facut foarte mult teren..si poze gramada la interioarele apartamentelor…asa ca am ochi pentru detailiu B-)
    – Cel mai mic apartament vizionat avea 17mp era o garsoniera la Romana langa Blocul OTV, iar cele mai mari au fost cele interbelice cu 5 camere , unul in fata Bisericii Albe pe Enescu si unul pe Popa Soare, atat de elegante si bine impartite cu hol mare in centrul apartamentului si restul incaperilor in jurul sau. [Mint un pic, cele mai mari apartamente vazute erau vreo 2 de lux/de neam prost in Herastrau de 180mp, de faci sala de sport in living.]. As fi vrut sa apuc sa vad mai multe apt interbelice, dar deh, astea nu prea se vand sau evalueaza…Din nou riscul lor seismic e greu de determinat…
    -n-am mentionat blocurile de 4 etaje din 60-70 ca sunt o subcategorie, la fel si blocurile turn de 17 etaje din PTM si pe Baba Novac. Am generalizat doar ca sunt mai aerisite acele cartiere si mai verzi.
    -legat de dezbateri, cred ca chiar tu aveai un articol ce categorii profesionale au fost repartizate pe blocuri sau chiar pe scari, in functie de pozitionarea blocului. AStfel de informatii cred ca se pot afla doar de la proprietari, nu cred ca o sa apara vreodata in ziarul Anuntul
    – preturile de achizitie mi se par inca foarte mari si este doar o scadere aparenta a preturilor deoarece in lei valoarea lor a ramas pe loc; nu cred ca sunt multi care castiga in euro sau li se ajusteaza constant salariul in functie de curs…sa fim seriosi. Apartamentul de 2 camere care costa 50 de mii de euro in 2006 nu costa mai putin in lei daca azi e 45 de mii de euro.
    -Ferentari ce parti bune are? in afara de cofetariile alea 😛

  • Dan

    In Bucuresti nu cred ca putem vorbi de locuinta ideala, in absolut orice situatie trebuie sa faci un compromis la cumparare. De exemplu daca te muti mai sus de etajul 5 trebuie sa te astepti sa nu ai presiune constanta la apa, daca te muti in Dorobanti trebuie sa fii constient ca la orele de varf acolo nu se intra si de acolo nu se iese decat pe jos, daca te muti pe “victoria socialismului” sau langa Casa Republicii trebuie sa accepti faptul ca vei avea pauze constante in furnizarea de curent electric si de apa rece… etc etc!

  • AM

    Oare va mai ramane ceva din aceste cartiere de blocuri peste 100 de ani ?

  • In Ferentari s-au facut primele blocuri comuniste. Prima faza, a anilor ’50 a insemnat epoca de glorie a cvartalului sovietiv. Nu Vatra Luminoasa e exemplul caci acela e un cartier cu parcelare pentru locuinte sociale initiate din anii ’20, construite in mai multe etape in special in anii ’30. Cvartalul este cel mai bine pastrat pe zona Academiei Militare sau la Infratirea intre Popoare din Bucurestii noi. Tot de atunci dateaza multe plombe si interventii in tesut existent cum sunt: fosta Romarata Copiilor de peste drum de Cercul Militar ori Blocul din Piata Romana nr. 9. Apoi, in perioada “dezghetului” au aparut cartierele pe plan liber, cu blocuri aruncate in peisaj ca in Drumul Taberei dar si pe Bd. Constructorilor sau in Balta Alba. Si mai sunt continuarile unor intentii urbanistice mai vechi precum axa nord-sud sau Bd. Eroilor spre Academia Militara. Alea din anii ’70 nu sunt intamplator canioane caci urmeaza o schimbare legislativa – Legea Strazilol care impunea construirea la aliniament, pe tipicul vechi al strazii bine conturate (spre deosebire de labirinturile care rezultau intre blocuri, pe alei precum in Drumul Taberei dar si in zona Berceni). Apoi a venit si perioada “indesirilor” caci orasul nu se mai extindea in anii ’80 in zone ce nu mai fusesera construite, mai ales ca tot efortul parea ca se concentreaza in Casa Poporului si in bulevardul de acolo, cumulat cu marile demolari. In plus era epoca prefabricatelor “decorative” a briz-brizurilor de fatada prost executate si neglijent puse in opera, strambe si ridicol desenate pe alocuri cum se vede si azi pe Calea Crangasi.

    Am pus cu mare chiu si cu mare vai propunerea mea cu metroul. Imi pare rau pentru intarziere; acum astept sa vad ce zice Popescu 🙂

  • hm

    @Hero(dot)com: din cîte îmi aduc eu aminte, multe din garsonierele alea minuscule care se găsesc prin centru sînt fostele locuinţe ale servitorilor… sau aşa ceva.
    Ferentari? blocurile sînt OK, destul de aerisite. Acces uşor spre centru. Nu prea sînt centre comerciale, dar sînt magazine mici bune. Liniştit. Asfaltat, mult mai civilizat decît acum 10 ani.
    @AM: cine poate şti?
    @adrian: nu ştiam de Legea Străzilor!
    Am văzut propunerea, stimabile! Luni combat şi eu la matale!

  • Dan

    Ca tot ai mentionat fostele locuinte ale servitorilor, oare nu cumva sistemul “imobiliar-segregationist” s-a perpetuat si in comunism? Adica au fost construite blocuri de anumite tipuri pentru muncitorii de la fabrica X, alte tipuri de de blocuri pentru militieni, altele pentru armata, altele pentru activisti sau functionari superiori din ministere. Instinctiv cu totii stim asta dat fiind ca numai accidental gasesti vreun intelectual domiciliat de pe vremea cealalta la “confort 2” (sau 3). Problema pe care o pun eu este: a existat o politica oficiala, coerenta de segregare? Sau a fost ceva de genul “toti stiu asta si actioneaza in sensul asta dar nu e nimic scris nicaieri”?

  • hm

    … nu ştiu. cel puţin în primii ani ai comunismului aşa s-a construit. În anii 80 nu se mai făceau confort trei-uri, de pildă.
    Confort treiurile să zicem că erau pentru nefamilişti, pentru muncitori care lucrau temporar…
    Dar confort doi-urile ale sigur erau construite pentru familii, care locuiau acolo ca să rămînă, ca să zic aşa.

    Deci ceva oficial era.

  • Raluca

    Din listele alea mie mi-a sarit in ochi data evaluarii: blocul in care stau eu a fost evaluat in 1993!
    Cum, pe cine pot intreba ce se face de 18ani (!!!!!) in acest oras? S-au consolidat 3 blocuri si expertizat alte 3. In 18ani!!
    Ce jaf, dom’ne, extraordinar, in ce tara traim!!

  • Freesys

    Aviației cred ca ocupă primul loc în topul micului corporatist care nu își permite o vilă în Pipera dar care vrea cu tot dinadinsul să locuiască în Sectorul 1. Cartierul e îngramadit, cu apartamente modeste, cu multe căi de acces către centru dar superaglomerate toate, cu puține magazine alimentare și cu puțină verdeață. Punctează doar la capitolul metrou, dar “metrou are și la Sălăjean”. Cartierul ăsta nu se mulează profilului bucureșteanului activ.

  • Emi

    Dragilor, vroiam sa precizez ceva despre Titan/Balta Alba (cartierul meu):

    Cartierul nu e un tot unitar. Sunt mai mult “grupuri de blocuri”. Sau, Titan in sine e prea mare ca sa-l vedem ca pe un tot unitar. Sunt blocurile de 4 etaje caramida de pe Bulevardul Camil Ressu, care inca au o multime de spatiu verde, parcari destul de ok dar la nici 800m sunt blocurile de 10 etaje din “Groapa”- Fizicienilor, care sunt facute la 10-20m unul de altul, nu prea ai parcari si nici macar magazine. Iar la 1 km de Matei Ambrozie ai caminele de nefamilisti din Lacramioara.
    Oricum Balta Alba n-am mai auzit de 20 de ani. Eu una n-as sta la metrou Titan, sunt blocuri de 10 etaje inghesuite dupa parerea mea.
    Legat de mosteniri, asta e un sentiment care se creeaza in “insulele de blocuri” proprietate – care erau putine de vremea lui Ceausescu. Noi de ex suntem un astfel de bloc, si avem putini vecini noi. Cei mai multi sunt cei initiali.

    Sigur ca s-au perpetuat segregarile: doar blocurile se repartizau unei institutii(zona mea), intreprinderi, ce era ea. Deci, intr-un bloc al primariei, sa zicem, vor fi majoritar oameni cu ceva studii, si poate unul sau doi fara scoala. Pe cand intr-un bloc al fostei uzine 23 August… mi se pare logic, atata tot.

  • Philip

    cartierul ideal variaza in general.Unele sunt prioritatile pana in 30 ani, altele cand ai copil,job stabil, si altele cand esti tecut de 50 ani si deja copii vor sa se mute si tu vei iesi in cativa ani la pensie.Cartierul ideal trebuie sa fie in zona de interes maxim( sau cat de cat aproape,sau chiar departe dar sa ai artere majore care sa te lege de acea zona).Cum in Bucuresti zonele de interes sunt centrul si nordul, normal ca ideal e sa stai in aceste zone.Un parc aproape e esential( si aici stam prost rau de tot din pacate).Trebuie sa fii aproape de institutii de stat,culturale,de sediile firmelor,de birouri, de zona istorica,de promenada…Sa ai aproape gradinit,scoli,licee.., zona de shopping ,comerciala etc.Zona sa nu aiba o densitate foarte mare a populatiei pt ca va fi aglomerata si murdara.Imobilele sa fie de calitate,intretinute daca sunt vechi( lucru ce in Bucuresti e o utopie),consolidate….Calitatea oamenilor din cartier sa fie una ca lumea,sa fie un cartier sigur, in care sa ai sectii de politie,spitale.Trasnportul in comun facil( metrou e clar ideal)la maxim 10 min pe jos( 8-900 metri).Sa fii aproape de restaurante,baruri,lounge-uri,cluburi…In concluzie, cartierul ideal in Bucuresti daca exista, acela e CLAR Kiseleff, dupa vine Aviatorilor, Dorobanti Capitale si Primaverii.In ultracentral am avea zona Victoriei, dupaia Unirii( centrul civic cu toate subzonele lui,de la Izvor pana in decebal/vitan/13septembrie), Universitate si Romana.Si Cotroceniul ar mai merge foarte bine.Unii imi spun de cartierul Herastrau, care insa in afara de faptul ca e lipit de parc are infrastructura insuficienta si e foarte mare diversitate urbanistica si umana in acel cartieras.Alte zone bune mai sunt Domenii, Floreasca, Aviatiei.Pt clasa medie probabil Stefan cel Mare,Tineretului,Splaiul Unirii si Independentei,Mihalache,13 septembrie si Baneasa.

  • hm

    Va dau dreptate – cu comentariul ca Stefan Cel Mare nu este cel mai fericit loc din punct de vedere al confortului interior si nici al celui sonor.

  • danio

    cine stie unde pot gasi anul construirii blocurilor din bucuresti?

  • florin

    Stiti care este culmea;un apartament costa azi in euro cam cat costa in lei pe vremea lui neaNicu(apartament din blocurile perioadei)!Marea majoritate a apartamentelor din aceste blocuri sunt proprietate personala,deci daramarea lor ar avea o componenta in plus,in afara relocarii proprietarilor.Cat priveste apropierea de centru sau de servici sau de zone verzi sau comerciale,asta devine foarte relativa o data cu introducerea metroului.Cartierul Aviatiei nu are nimic deosebit.Am 2 prieteni care au locuit acolo si au plecat fara sa se uite inapoi sau sa regrete,iar apropierea de Herastrau sau de zona comerciala Baneasa nu este ceva singular in Bucuresti.Azi am trecut pe vechiul Mosilor si e dezastru.Poate ca spre asemenea zone ar trebui sa se indrepte atentia celor preocupati de soarta acestui oras.

  • florin

    @HM-dupa doi ani de locuit pe Stefan cel Mare,intoarcerea in Bucurestii Noi, mi se pare ca mutatul din capitala intr-o statiune de odihna.

  • hm

    Bucureştii Noi, totdeauna mi-a plăcut cartierul ăsta.

  • Ionut

    Salut, eu am 3cam apart in berceni. E o zona de la sp budimex spre capat, blocuri propietari p4 aerisite, balcon 4.5m,total 65. Acolo am semnal maxim digi, voda, etc. 73-75an. Am vrut 2 cam cf2 lg un lac, lacu morii nu, floreasca nu, am ales pantelimon, mai ieftin, aproape metrou, o iau perpedes pana la georgian, 700m.cobor din bloc, fac stanga, intru in parc si am lacu dobroiesti, mi-am amenajat o zona unde fac plaja mereu, si e si apa de la izvor. Seara aud licurici, pescarusi, plus briza apei. Dezavantaj, mai scump cu 30% ca berceni.

  • Bogdan

    Salut,
    Avand in vedere ca multi dintre voi care si-au exprimat opinii e clar ca aveti multa experienta in ceea ce priveste cartierele, ce parere aveti de blocurile din zona Obor? De exemplu am gasit un apart in blocul zig-zag (vis-a-vis de blocul cu magazinul Obor), sunt vreo 8 blocuri la rand. As fi auzit ca ar fi foarte periculoase. Stiti ceva? Vreun sfat?
    Merci mult.

  • hm

    poti doar sa cauti pe lista imobilelor expertizate seismic. Stiu ca sunt multe blocuri din zona Colentinei incadrate in clasa a treia de risc si cateva in clasa a doua…
    http://www.ps2.ro/www/ps2/media/media_20100816082757_701.pdf

    Altfel, tine de buget; de suprafat si de impartirea apartamentului… de cat iti place cartierul si de cat de mult iti este la indemana sa te deplasezi acolo si dintr-acolo.

  • 1. Blocurile de 10 etaje din Bucureştii Noi sunt acelaşi proiect ca şi cele “vechi” din Drumul Taberei, aceeaşi construcţie, aceeaşi perioadă 1968-1974, până şi aceeaşi culoare (părţile metalice verzi ale balcoanelor 🙂 ). A existat un proiect cu complex comercial cu parcare de închiriat la subsol şi înconjurat de 3-4 blocuri, care a fost pus în practică în mai multe părţi ale Bucureştiului de atunci. Şi sunt proiectate cât se poate de prost: apartamente de 2 camere, semi-decomandate, mici. Acelaşi defect pe care îl au mai toate cartierele de dinainte de Cutremur (Griviţei-Aşchiuţă, Ştefan cel Mare-Bellagio, Giuleştiul vechi unde e acum dealerul de Suzuki, Titan-IOR), toate au apartamente sub 55 mp utili. În mod ciudat, apartamentele mărişoare de 65 mp şi peste sunt cele de după Cutremur, construite în Epoca Foamei (Rahova de la Electromagnetica la Piaţă, 13 Septembrie-Lira-Prosper etc).

    2. Aspectul de staţiune de odihnă din Bucureştii Noi-Dămăroaia-Jiului-Şoseaua Chitilei (şi Militari-Uverturii şi alte câteva cartiere plasate diametral opus, în estul oraşului) ţine de faptul că e un cartier mort. Cartier-dormitor, cum spuneau vesticii.

    Când a murit generaţia veche, între 1995-2005, şi s-a umflat bula imobiliară, locuitorii s-au împărţit între parveniţi bogaţi (cumpără teren -> ridică vilă pe 99% din el), ţigani (descoperă terenul unui bătrân care murit fără moştenitori, îl ocupă cu acte de mână, construiesc un bloculeţ şi vând apartamente fraierilor) şi puţini dintre moştenitorii generaţiilor trecute, care pleacă la serviciu la 7 dimineaţa şi revin la 6-7 după amiaza.

    Astfel încât la 8 seara e pustiu pe străzi. Lumea nu iese, nu merge la o bere, nu joacă la păcănele, nu se duce la fotbal pe maidan (nici măcar maidan nu mai există, fostele baze sportive sunt câmpuri), nu se dă cu maşina sau motorul, nu mai există terasă, cafenea, se aude musca.

    Ceea ce pentru unii arată a exemplu de civilizaţie aristocratică şi lipsită de viciul manelelor (elveţianism bucureştean 🙂 ) dar în practică e un fel de letargie fără haz.

  • Suciu

    Imi spune cineva, va rog, cat trebuie sa cer de la cumparator pe 358 mp ( din care 211 curtea si 147 mp construit ) in zona Inclinata – Sadului ? Va multumesc.

  • Carmen

    Eu m-am mutat in Drumul Taberei in noiembrie 2011, intr-un apartament decomandat dat in folosita in 1978 cu bucatarie foarte spatioasa (~11m), sufragerie si balcon deasemenea maricele (18 m respectiv 6 m). Dimineata si seara este foarte aglomerat intradevar, mai ales din cauza lucrarilor din zona insa ca si observatie pentru a ajunge la munca am circa 4 posibilitati si nu ma plafonez la un singur transport (gen tramvai 32 din Rahova) ca in trecut. Am transport ce ma lasa atit in centru, gara, Herastrau ce il consider un plus. De curind au fost deschise multiple supermaket-uri (Auchan, Kaufland)foarte aproape de zona mea ce usureaza drumul la cumparaturi. Poate fac parte din aceia ce inca spera ca metroul sa fie terminat intr-un timp rezonabil, ce a fost stricat sa fie refacut ca sa beneficiem din nou de spatiile noastre verzi. Legat de caini, de cel putin 2 ani nu am mai vazut caini vagabonzi printre blocuri (nu pot generaliza, cel putin in zona mea nu sunt). Cit despre cum este noaptea prin cartier, pot spune ca si fata ca am ajuns si la 2 noaptea, fara insotitor si m-am simtit perfect in siguranta. Mai ales vara, pe la ora 1 noaptea este trafic maxim de biciclisti si parinti ce ies cu bebelu la plimbare.

  • Adriana

    Va rog sa imi scrieti ce parere aveti de blocurile noi, construite in str. Mihail Sebastian si Episcop Chesarie, dar Tineretului si bd. Dimitrie Cantemir? Multumesc mult.

  • […] doar pentru că s-a cercetat puțin, fapt recunoscut atât în mediul academic, cât și în cel online. Sigur, preferăm mai puțin și bine, decât mii de pagini de maculatură. Orașul București nu […]

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>