despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

de’zăpezirea în presa vremii II

Acum un an am scris, pe larg, despre cum presa centrală din 1954 a înfățișat lupta Capitalei cu viscolul cumplit ce bătuse la începutul lunii februarie.

Acum, că ne vedem cu sacii-n căruță după ce tragem nădejde c-am scăpat ieftin de Baba Iarnă, am răscolit iar prin vraful nostru de ziare ca să mai completăm tabloul vremii.

Odată ce s-a potolit viscolul, a rămas neaua prin care oamenii urmau să deschidă la loc drumuri. Pe 3 februarie  1954 Consiliul de Miniștri al R. P. R. emitea un comunicat din care aflăm că se organizaseră comandamente, că aprovizionarea cu lemne de foc a populației nu prididea, că pîinea va ajunge la oameni – sau, în orice caz, oamenii la pîine – și că școlile și spectacolele-s închise.

Părea că fiecare știa ce-i de făcut, și nu-i de mirare asta; trecusem și prin Război, oamenii erau obișnuiți și cu munca, și cu pusul la muncă.

În zilele următoare vedem și cîteva instantanee din stradă, înfățișîndu-ni-se de’zăpezirea, asistența medicală, aprovizionarea cu pîine și reluarea circulației feroviare.

… toată săptămîna, fiecare se spetise deja făcînd cărări acasă și la muncă, dar duminică, pe 7 februarie, nu era vreme de hodină: Sfatul Popular al Capitalei apelase – patriotic – la cetățeni pentru curățarea străzilor.

Să nu uităm – conform ordonanței cu numărul 1 din Ianuarie 1950 emisă de Comitetului Provizoriu, locuitorii erau obigați să curețe gheața și zăpada de pe trotuar, rigolă și acoperișul dinspre fațada casei.

Nu că ar fi încălzit pe cineva, dar și-n restul Europei era cam la fel de rău.

Citim și-un reportaj despre lupta muncitorilor I. T. B. pentru normalizarea circulației transportului public în primele zile ale visolului – prost se mai scria și pe-atuncea.

Așa cum știm, viscolul urma să-și facă iar de cap și pe sfîrșit de februarie. De la un capăt la altul al Patriei, cetățenii – pe jos, pe sănii, pe schiuri – știau ce-au de făcut: relatările succinte ascund multă rîvnă și mai ales multă omenie.

… ajutorul prietenesc sovietic ajuns în Capitală nu era de colea; șase ZIS-uri și cinci MAZ-uri, camioane speciale pentru de’zăpezit.

Un reportaj sprințar despre inimosul Ivan Dubovițchi – șoferul unuia din plugurile MAZ care deschideau la loc șoseaua spre Ploiești – ne arată și-o poză-n care zăpada aruncată de plug e… cam trucată; pesemne că fotografului nu-i ieșise clișeul prea spectaculos.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>