Acum 60 de ani ne pregăteam pentru centenarul Unirii Principatelor, draga noastră „Unire mică”.
Încă din decembrie ’58, Comitetul Central al Partitudui Muncitoresc Romîn și Consilul de Miniștri al Repubicii Populare Romîne au hotărît că e ocazia potrivită ca să se schimbe numele Pieței 28 Martie din Capitală în Piața Unirii. Ce mai scria pe-acolo în hotărîre – dar scris a rămas – e că trebuia să se facă un monument și un muzeu.
De ziua Unirii s-a petrecut cu fast schimbarea plăcuței cu numele pieței – însuși președintele Sfatului Popular făcînd onorurile:
… și după cum se vede din arhiva Agenției de presă, a fost mare sărbătoare în Capitală!
În fine; Piața Unirii a rămas și azi numele pieței. A trecut prin multe schimbări și necazuri – prea multe! – și încă mai are multe de tras ca să devină acea piață centrală pe care n-am avut-o niciodată.
listă de articole selecționate din presa vremii – aici
Cand eram mic, știam că denumirea este Piața Națiunii!
Și eu am prins denumirea în vorbirea oamenilor, așa se numise înainte de a fi botezată de comuniști „28 Martie”
Am participat la spectacolul nocturn. Aveam cinci ani și am mers cu ai mei să vedem focul de artificii. Și ca noi au făcut foarte multe familii din Vitan.
Dacă cel care montează plăcuța este președintele Sfatului Popular, atunci este Dumitru Diaconescu. Din profil seamănă foarte tare cu Gheorghiu Dej!
Mică-i lumea asta!
Conform Agerpres, este D. Diaconescu.