despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

face unul, fac toți

… continuă tendința de sărăcire a sortimentului de prăjituri din cofetăriile noastre.

O simțim mai ales cînd călcăm mai rar pragul vreunei cofetării pe care-o știam și la care – mai ales – știam că un anume fel de prăjitură era mai bun ca altundeva, că doar aici găseam ceva mai deosebit.

Și vedem că… prăjitura aceea nu mai e, nu se mai face.

Amandină, ecler, excelent, savarină, cartof, violetă (reintrată acum vreo zece ani în modă, dar pe cale să iasă): găsim prăjiturile obișnuite peste tot… și cam atîta!

Așa cum am uitat de casată, așa cum uităm de cataif, o să uităm și de mascote, și de africane, și de altele – și e trist.

Dar cu ce înlocuiesc cofetăriile prăjiturile care dispar? Căci galantarele rămîn pline!

Se poartă din ce în ce mai tare – știm că dintre toate mîncărurile, prăjiturile-s cele mai influențate de ceea ce se poate numi modă – torturile la felie. Chiar foarte, foarte bune, nu mă plîng – recent am mîncat niște torturi geniale.

Încep să le facă tot mai multe cofetării; dacă bulgarii de la „Nedelya” au dat lovitura cu feliile de tort, rețeta e copiată!

Cum să nu? Tortul se poate vinde și întreg, și felii; e mai simplu să construiești un tort decît să porționezi și să glazurezi prăjitură cu prăjitură.

Păcat; iată, la „Anomis” nu se mai face nuga de ceva vreme, dar găsim tort „Oreo”: fiindcă asta se poartă.

4 comments to face unul, fac toți

Leave a Reply to hm Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>