despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

V V C XXIII – garajul prefabricat

Acum opt ani, pe vremea asta, făceam primele poze unor rable, fără să-mi dea prin cap că distracția asta avea să-mi aducă prieteni, prilejuri de plimbări și deslușiri de istorii auto.

… e tot mai greu de dibuit mașini vechi interesante – s-au împuținat, s-au trimes la fier vechi.

Precum mașinile astea, se duc și vechile garaje de beton prefabricate.

Odată cu libertatea și promisiunile anilor ’90 s-a ivit și mica „industrie” de îmbunătățiri din și de pe lîngă blocuri.

Oamenii, în sfîrșit, aveau voie din nou să-și închidă balcoanele, așa că meșterii cu aparat de sudură și „acces” la profile metalice nu ședeau o clipă. Cine avea și cum să monteze, pentru geamuri, chedere de caucic șterpelite de prin cine știe ce garaje de autobuze era tare șmecher.

Iar pe locurile virane dintre blocuri se găsea spațiu îndestulător pentru încropitul de garaje din tot soiul de table și scînduri, învelite-n carton asfaltat – cam astea erau materialele la-ndemîna noastră acum un sfert de secol.

N-a trecut mult pînă cînd industria postcomunistă a-nceput să tragă folos de pe urma dorinței omului de a-și ști mașina la adăpost.

Nu se mai construiau blocuri, nu mai era nevoie de panouri prefabricate… Ce dacă? Se construiau garaje din beton prefabricat!

Ce mîndrie a fost pentru vecinul bucureștean să-și puie-n spatele blocului garaj „de Granitu”!

Toate trec…

Garajele astea s-au dovedit, în majoritatea lor, ilegale pe domeniul public. În ultimii zece ani au dispărut dintre blocuri, rămînînd în urma lor spații drepte, trasate, unde parcajul se face autorizat.

Rar mai dai peste cîte-un garaj dintr-ăsta, și cînd o faci îți aduci aminte că deja e un soi de vestigiu.

Lista episodelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane” – aici.

5 comments to V V C XXIII – garajul prefabricat

  • Dan

    Din câte țin eu minte de acum 12-13 ani, garajele au fost inițial amplasate cu autorizații de la primărie – deci cât se poate de legal. Înmulțirea mașinilor ca urmare a creșterii economice din 2003-2007 a dus la o schimbare de atitudine prin primăriile de sector – atunci s-au anulat acele autorizații și s-a trecut la ridicarea cotețelor supradimensionate de beton dintre blocuri. Presa a urmărit tot scandalul, însă nu s-a mers și mai departe – unde au fost duse garajele? Sigur, la o margine de oraș, dar unde? Au fost abandonate pur și simplu? Au fost valorificate, în sens de măcinare cu utilaje speciale pentru a recupera armătura metalică? Centrul de colectare din fața blocului unde am stat umplea prin 2010-2011 câte un camion pe săptămână, din ochi doar cu armătură de-asta reciclată de la betoane.

    • hm

      Erau vremuri în care atît autorizațiile, cît și dez-autorizațiile se făceau ușor, cît i-a luat lui Băsescu să curețe 90 la sută din chioșcurile stradale? Numaidecît.

      Au mai ajuns pe la periferii, dar spre deosebire de rulote și containerele metalice, versabilitatea de-a găzdui muncitori în construcții le lipsea.
      Adăugăm și greutate de-a fi transportate – au dispărut și remorcile speciale care erau trase de tractoare pe vremea construcțiilor de blocuri.

      … și au dispărut.

      • Bebe Galusca

        De asta e o crima ca nu s-a facut nimic in primii cativa ani dupa 1989 . Atunci FSN-ul avea puterea pe care doar Ceausescu a avut-o . Atunci se puteau face autostrazi, poduri ,metrou, scoli, spitale , stadioane pentru ca pamantul inca nu fusese retrocedat , nici proprietatile imobiliare.Chiar daca nu existau fonduri pentru mari proiecte statul avea inca pamanturile pe care acestea urmau sa fie construite . Trebuia o minte luminata sa puna mana pe harta Romaniei/pe hartile marilor orase si cu un creion sa traseze niste viitoare ”parcele ” de care nimeni nu avea dreptul sa se atinga . Ca banii aveau sa vina peste 10 , 20 sau 50 de ani era mai putin important . Mai important era ca statul nu trebuia sa despagubeasca ulterior la preturi astronomice orice baba ( de fapt samsar care cumpara ieftin si vindea insutit ) care avea 4 metri patrati pe traseul viitoarei autostrazi / linii de metrou s.a.m.d.

        In ziua de azi puterea e fragmentata , la fel si proprietatile .E batatie mare de cap sa faci orice proiect de anvergura . Greu mai scoti mielul din gheara ursului .

  • Bebe Galusca

    Am fost electrician la GRANITUL S.A. in perioada 1995- 1997 . Atunci a fost un adevarat boom in privinta garajelor construite . Se faceau la Granitul si undeva prin Militari ( Industriilor ) .Erau comenzi dolofane pentru fabrica ,clientii se inscriau pe liste lungi, productia duduia.
    Garajele erau construite intr-o hala uriasa numita DRUJBA , donatie a URSS-ului pentru poporul roman dupa cutremurul din 1977.Hala era dotata cu utilaje sovietice de nadejde facute fara economie de materiale de calitate . S-a ales praful si de fostul Granitul , pe la inceputul anilor 2000 s-a construit acolo hypermarketul Cora .
    Au incercat cei de la Granitul sa faca si un fel de casute ( de vacanta) modulare lipind cate doua -trei garaje intre ele , care erau ulterior izolate termic , instalatie electrica s.a.m.d. Proiectul a fost prezentat la TIB 1995 (Romexpo) sau 1996 fara prea mare succes.
    Scurta domnie a lui Ciorbea la primarie a dus la primele frecusuri intre primarie si proprietarii de garaje . Comenzile au scazut , productia la fel , cateva sectii si-au trimis oamenii acasa in somaj temporar .

    • hm

      da, da, dura binișor să primești garajul în anii ’90.
      Cît o mai rămîne numele „Granitul” în memoria oamenilor, nu știu…

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>