despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Urme ale trecutului (V) – Cana de inox…

scris de C. D. Mocanu

… pentru supă, ciorbă, zeamă în general și nu numai. Era nelipsită din cantinele sau restaurantele cu autoservire („la împinge tava”). Mai mare decât o cană obișnuită, înlocuia uneori și farfuria pentru felul doi.

 

De câteva ori, în timpul frecventelor mele deplasări prin țară, m-am îndestulat și eu cu mâncarea servită în acest fel de veselă specifică sistemului de hrănire colectivă. Cea fotografiată aici face parte din colecția mea de vechituri, o păstrez din 1979 și provine de la una dintre cantinele studențești ale Iașului.

8 comments to Urme ale trecutului (V) – Cana de inox…

  • Cristian Ioan

    Dar asta-i lux!

    La autosfervire, poate, dar sigur la armata si farfuriile, si canile, erau din ALUMINIU!!!

  • Ando

    Uau! Am o amintire, cam neplăcută, tot din armată, legată de vesela din inox ! Trecuseră primele două luni din perioada de stagiu. Până atunci, vesela era din ceramica şi când îţi venea rândul să faci de serviciu, pe companie, la sala de mese, trebuia să o mânuieşti cu mare grijă ca să nu se spargă. Altfel, cum în armată “nimic nu se pierde, totul se completează”, trebuia să pândeşti ca să dai cu jula de la inventarul celorlalte companii 🙂 Aşadar, cum ziceam, după două luni, soseşte vesela nouă. Toată din inox: farfurii întinse, farfurii adânci, căni de ceai, tacâmurile, inclusiv solniţele de sare. Numărate, repartizate şi preluate pe inventar funcţie de numărul de elevi din fiecare companie, deci acum, nu se mai punea problema de spart sau de ciobit. Până aici, toate bune. Scăpasem de obsesia “lipsurilor”. Marea şi nesuferita problemă apărea însă când vesela de inox venea de la spălat. Fiind noi, încă nedeformate, farfuriile intrau şi se păsuiau aproape perfect una în alta. In plus, ude fiind, formau un fel de monobloc cilindric. Inchipuiţi-vă, acum, chinul să dizloci fiecare farfurie, pentru că pe lângă celelalte treburi (debarasat mesele, strâns resturile de mâncare, spălat pe jos) trebuia, ca elev de serviciu, să aranjezi şi vesela pe mese pentru fiecare din cele trei mese ale zilei.

  • C.D. Mocanu

    De cănile ca cea din fotografii nu prea am avut parte. În schimb, timp de 9 luni, 2 săptămâni și 3 zile fix, am folosit veselă și tacâmuri din aluminiu. Ăsta era regimul militarilor cu termen redus (studenți admiși în facultate și care efectuau stagiul militar înainte de începerea cursurilor).

    • Ando

      Cred că promoţia “1974”, din care am făcut parte, a fost ultima cu termen redus care a făcut stagiul militar de 6 luni, după terminarea facultăţii.

      • C.D. Mocanu

        Da, așa e! Am avut și noi în unitate un contingent de absolvenți din Craiova. Erau profesori. Foloseau veselă din ceramică și tacâmuri de inox. Aveau regim de școală de ofițeri. Și mâncarea lor era diferită.

  • Alex

    Frumoase amintiri…
    Din cate stiu, fiecare “arma” avea in compunere cate o unitate (asa-zisa) de protocol, data ca exemplu, unde atat soldatii cat si cadrele beneficiau de o viata mai buna si in privinta veselei si a mancarii. La mine la “geniu” – ca deh’ de tanar aveam tendinte, toata vesela era inox si da,se lipea ca la balamuc atunci cand trebuia s-o speli, veselarul era enervat permanent, mai ales ca mai si lipseau farfurii..La scara vietii, dupa treizeci si ceva de ani, pot sa marturisesc cum ca una era la mine, o gaurisem si o foloseam pe post de alarma la usa dormitorului dupa-amaiezele pe’ca facea un mare zogomot cand se lovea ceva de ea, mai ales OSR-ul !? In felul acesta se mai umplea si arestul, sa aiba Ta’major AOSR cu cin’sa joace o table !!

  • Cristian Ioan

    Multumesc pentru amintirile din Armata!

    Sigur ca da, eu am facut in 75/76, la teristi, nu la elevi ofiteri!
    Diferenta era considerabila – auzi, farfurii de portelan sau de inox??? Ce-i cu luxul acesta?
    nu, nu mi-ar fi placut sa fiu “veslear” cand farfuriile erau de ceramica, tebuia sa ne miscam repede …

    Farfuriile de aluminiu erau incasabile, si suficient de vechi si deformate ca sa nu se lipesca una de alta …

    Este perfect adevarat si cu unitatea de protocol, mai exact, chiar in cadrul unitatii noastre, din trei companii de MTR-isti”obinuiti”, exista si un pluton special, de pilosi …

  • In armata mea, din aluminiu erau doar marmitele (de fapt ligheanele) si bidoanele. Vesela era din inox – 1987.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>