Mare procopseală n-are Capitala de pe urma locurilor sale largi, publice.
Piața Unirii de azi e – culmea! – mai interesantă și mai prielnică adăstării decît în istorie: o fi distrus Ceaușescu tot centrul și l-a impregnat cu arhitectură greoaie, dar nici una din fețele pieței de dinainte n-avea vreo cine știe ce frumusețe. Părculețul actual e destul de agreabil iar zona de fîntîni, după refacerea de anul trecut, începe să se transforme într-un punct de interes citadin nu numai pentru turiști și să poată fi folosită ca punct de întîlnire.
Din fericire, zona de promenadă a bulevardului Unirii a-nceput să capete o splendidă dimensiune omenească în ultimii ani, mai ales pe partea cu malul Dîmboviței!
Piața Constituției – artificială creație ceaușistă, pe calapodul măreției megalomane – nu are nici măcar un punct prietenos, turistic și nici o continuare directă spre Casa Republicii. Tîrgurile sezoniere, concertele ocazionale o mai umanizează prea rar: în restul vremii e folosită ca parcare peste zi și punct de întîlnire al feluritor automobiliști seara. La capătul uriașului bulevard ce taie Centrul, găsim Piața Alba Iulia, care nu este decît un giratoriu-parcare nevalorificat, deși vecinătatea abundă de restaurante și terase.
Piața Universității – zona aia cu statuile – deși o prelungire neartificială a Centrului Vechi, n-a reușit încă să devină o piață publică, veselă, unde oamenii să se-adune și să se-aștepte. Organizarea de mici evenimente, expoziții temporare, tîrgulețe și alte-alea ar ajuta mult; din păcate, toate astea se-ntîmplă prea rar.
Piața Victoriei e doar un pustiu împărțit între o parcare și o stupidă zonă asfaltată, care nu folosește nimănui. N-ar fi nici o pierdere să se aștearnă un gazon strașnic peste drum de Palatul Victoria.
Piața Aviatorilor a ajuns o junglă idioată, cu copaci ușchiți, cărora șoferul nu poate decît să le dea roată gîndindu-se la ce-au fost puși acolo. Ce să zici? Gogoloiul central a fost umplut cu ceva; vechea configurație interbelică era pe măsura vremii – deșert uriaș, prielnic pentru parade… și atît.
Piața Romană nici măcar nu merită pomenită, e doar un culoar de trecere neîmbogățit de nimica – atît.
Piața Arcului de Triumf – echilibrată și agreabilă vizual – este aproape inaccesibilă pietonului dornic să viziteze monumentul central.
Piața dintre Ateneu și fostul C. C. al P. C. R. – exceptînd parcarea care, din cînd în cînd, face loc unor evenimente drăguțe – este destul de umană, deși e împărțită, neinspirat, în zone cu ritmuri diferite. Măcar oamenii pot sta-n liniște sub burta calului care-l poartă-n spinare pe regele Carol I și se pot distra în jurul monumentului ca o țepușă dedicat Revoluției. Bineînțeles, cînd Ministerul de Interne va catadicsi să desființeze uriașa sa parcare care a ocupat un spațiu imens, zona va deveni cu adevărat plăcută!
Un locșor drăguț pentru oameni este – mai ales cînd funcționează fîntîna arteziană – piațeta din fața C. C. A., oferind o perspectivă cuminte Bulevardului și Căii Victoriei de pe treptele ce duc spre restaurant.
Piața de la intrarea-n Parcul Carol, cea care adăposteșe fîntîna Zodiacului, este parcare și nimic altceva; pe o trotuar se mai ține-n weekend un tîrg al anticarilor și-n timpul săptămînii se adună elevii școlilor de șoferi care trebuie să dea examenul auto.
Esplanada din fața Academiei Militare rămîne un punct de belvedere interesant, dar nu îndeajuns de valoificat ca spațiu public. Jos, în stradă, se ține o piață volantă care nu contribuie nicidecum la umanizarea zonei.
Cea mai recentă adăugare a unui spațiu larg din Capitală este cea de pe artera Buzești-Berzei: la intersecția cu Mircea Vulcănescu s-a născut o piață rotundă supradimensionată inutil de greu de străbătut de către pieton și înfiorător de plictisitoare, din care – măcar atît! – s-a tăiat o arteră nouă spre Gară.
Listă de articole selecționate despre urbanism și infrastructură – aici
Concluzia ar trebui să fie că pieţele mari nu au cum să fie ,,umanizate”, sunt bune doar pentru manifestaţii şi concerte mari. E clar că Piaţa Constituţiei pentru manifestaţii “patriotice” a fost făcută.
Nu am văzut pe nicăieri prin afară pieţe atât de mari, întinderi de asfalt şi beton de asemenea dimeniuni. E drept, nu am ajuns pe la Beijing, Phenian şi Moscova încă.
Bâlciurile pe bani publici din epoca Fi(e)rea nu sunt chiar ce trebuie pentru astfel de zone. Iar concerte în aer liber se fac doar pentru că Primăria cere mai puţin decât Romexpo pentru aşa ceva. Dar şi astea sunt cu mare măsură, anul ăsta în Piaţa Constituţiei cred că sunt doar 2 concerte (Bon Jovi şi The Cure).
Despre rondul de la Vulcănescu, numai de bine… ca să faci stânga trebuie să stai la 2 semafoare sau să o tai pe interzis dacă lucrezi la STB şi taxi (Poliţia tolerează asta pentru cele 2 categorii, dar să te ferească sfântul să faci la fel cu maşina mică sau cu bicicleta… imediat amenda). Iar noua arteră spre Gara de Nord e o mare tâmpenie… utilitatea ei există numai pentru că din Berzei nu mai poţi intra în Dinicu Golescu pe sensul spre Gara de Nord. Prin urmare, capacitatea de trafic este disproporţionată, pe un sens ai megalomanica ctitorie opresciană cu 2 benzi pe Berzei, 3 (!) pe străpungere şi 2 pe Str. Gării de Nord, în vreme ce pe sens opus ai doar o juma’ de bandă pe Dinicu Golescu (ocolul prin Cal. Griviţei pentru a intra pe bulevardul oprescian pică din start, ai 3 semafoare de luat + inutilul semafor de la Matache).
Buzeşti – Brezi, însă, are o utilitate de necontestat – accesul rapid al coloanelor oficiale între Parlament şi Guvern şi retur şi între Parlament şi aeroport vineri după-amiază. Poliţiştii sunt postaţi special în aceste momente, iar pe toate drumurile perpendiculare (inclusiv Polizu şi Ştirbei – Vodă) stai minute bune să treacă vreun important cu coloana lui. Nu contează că pe pistele de biciclete se parchează, nu contează că troleele nu au loc prin faţa McDonald’s de maşinile parcate, poliţaii nu se vor clinti 1mm de la posturi, iar după ce trece coloana vor pleca ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.