… ajunse-ntr-o fundătură taman serialul despre fundături. Sigur c-au rămas destule locuri de luat la picior – cum nu? – dar nu ne-am apucat să facem un recensămînt, ci doar o seamă de plimbări cu foloase, din care reușirăm să scoatem 50 de episoade! Cine se gîndea?
Iată, azi, la sfîrșit, cîteva intrări rămase pe dinafară, cum ar fi una ce se face din segmentul curat al Căii Moșilor din spatele Cocorului: pe ea ajungi la bisericuța Sfîntu Gheorghe-vechi.
Tot unei biserici dăm tîrcoale și-n continuare: este Popa Rusu, a cărei curte s-a întins blocînd o legătură dintre strada ce poartă numele bisericii și Marin Serghiescu:
Fluierului e o stradă ce se-nfundă – ciudat! – în zona Mătăsarilor dintre Ferdinand și Pache. Cel’lalt capăt dă-n spatele unui bloc din Mihai Bravu, dar nu-i blocat.
Descoperirăm, la numărul 47 al Căii Dorobanților, o fundătură cochetă, unde mai rezistă bucăți de pavaj vechi și-un rond inclus ulterior în curtea proprietății din capătul sacului:
O surpriză adevărată este supraviețuirea – între Nerva Traian și Mircea Vodă, bulevarde ceaușiste care-au ras bucăți uriașe din orașul de dinainte – drăguței intrări Traian Demetrescu. Cin’ să știe ce premiant șezuse aici, de-au scăpat demolării casele astea!
Dar pe unde n-am mai ajuns? Nu ne-am mai băgat între Splai și Politehnică, unde-i o veritabilă încrengătură de străduțe gîtuite și nici între Vitan și Timpuri Noi; străduțe-nguste, pieptișe, curbate și gata-gata să fie înghițite de blocuri noi – tot mai multe blocuri noi. De asemenea, așa cum ne-am promis de la-nceput, n-am explorat cartiere mărginașe, cu multe intrări și drumuri ce se-opresc în cine știe ce foste obiective industriale.
Vă mulțumim.
50 de episoade! A meritat alergătura!
Acu’ să vedem după ce altceva ne-apucăm să batem orașul!
Felicitari pentru aceasta serie! A fost o delectare!
A fost frumos! Mulțumim mult!