… îmi place tare mult cum – în era asta-n care, chipurile, am evoluat spre felurite concepte și abordări deștepte de „facility management” – dacă lași lucrurile pe mîna „gospodarului”, acestea tind să se-ntoarcă la încropeală, la „legat c-o sîrmă” și „las’că merge”.
Treci pe lîngă cîte-o clădire înaltă, numai sticlă lucitoare, în jurul căreia roiesc numai oameni îmbrăcați frumos – și, brusc, te lovește realitatea vieții:
Pînă n-a făcut „gospodarul” una de-a lui, nu s-a lăsat; tot căcat a ieșit.
Asta îmi aduce aminte de legea, nescrisă, a mecanicilor: “Unde poţi să legi cu sârmă, e păcat să pui şurub” 😀
Superb!
Acesta este cu adevarat sentimentul rrromanesc al Fiintei!
am parcurs un drum lung, nu fiți răi!
… de cîțiva ani improvizăm orice cu silicon și spumă poliuretanică.
E mai ieftin pe spatiul public (mai ales pe trotuar) decat sa faci locurile de parcare ale imobilului de birouri, asa cum te-ar oobliga regulile de autorizare din oras. Am constat asta si la spitale de fite:
https://pozedecat.wordpress.com/2019/02/09/inflatie/