scris de Ando
16 iulie 1969. Acum fix 50 de ani, nava Apollo 11 pleca în direcţia Lunii cu acel echipaj intrat în istoria umanităţii. De data asta, după numeroase etape şi zboruri pregătitoare, pe 20 iulie omul va coborî şi va păşi pe o alt corp ceresc. Intr-un context politic deosebit de favorabil relaţiilor dintre S.U.A. şi România (peste numai două săptămâni, pe 2 august, preşedintele Nixon avea să vină în România – vom „acoperi” subiectul la vremea potrivită), mass-media de la noi a relatat cu lux de amănunte pregătirile şi evoluţia lui Apollo 11, românii fiind, astfel, conectaţi din plin la eveniment.
Aşa că… puţintică răbdare! Revenim pe 20 iulie cu un substanţial grupaj de articole din presa vremii.
Planul e ca oamenii să se întoarcă pe Lună în 2024. În SUA cel puțin aniversarea celor 50 de ani – și mă refer la materialele promoționale gen timbre sau magneți – au mesaje gen “we’re going back to the Moon”. Efortul e comun în zona publică (NASA) și cea privată (SpaceX etc), atât pe partea de rachete cât și de module pentru “pasageri”. Dl Trump va rămâne în istorie nu pentru tweet-uri rasiste ci pentru relansarea cursei spațiale pe model JFK.
Si cat de repede s-a uitat chiar si atunci. Chiar mi s-a parut bun documentarul Apollo al NG de acum, facut doar din imagini de atunci, fara naratie, ce efort si dedicare a necesitat asta si cum aproape imediat dupa s-a dat la o parte. Bine, totul a fost facut din motive complet gresite, la fel cum e si acum cursa cu China si implicarea companiilor private, care evident sunt acolo doar pt. profit si niciodata pt. stiinta in sine. Dar ar trebui acea dedicare sa apara si acum, legat de problemele de mediu (care nu-s doar schimbarile climatice, de fapt alea fiind un simptom), de rezistenta la antibiotice (care mai apare ca subiect din cand in cand, dar cam atat), si destule altele.
“Si cat de repede s-a uitat chiar si atunci”. Ai dreptate. In timpul ultimei misiuni – Apollo 17, din 1972 – mă găseam în magazinul Victori, la raionul de electrocasnice. Mai multe televizoare mergeau şi dădeau imagini cu astronauţii de pe Lună. Aproape nimeni nu se oprea ca să se uite. Devenise ceva obişnuit, ca să nu zic banal.
Cursa de atunci a împins cercetarea și ulterior investițiile în tehnologiile care definesc lumea de acum (computere etc). Tehnologia GPS de exemplu își are originea în eforturile americane de urmărire a primul satelit sovietic. Motivele de atunci sau cele de acum sunt mai puțin importante din acest punct de vedere – pe lângă reportajele de atunci au fost și interviuri luate pe stradă în SUA cu oameni care se plângeau că banii trebuiau dați pentru spitale (locuințe, infrastructură etc), nu pentru a trimite oameni pe Lună. Tehnic adevărat, dar de la distanța celor 50 de ani lucrurile sunt mult mai nuanțate.
Si de acele interviuri vorbeam cand spuneam cat de repede s-a uitat.
Cat despre motivatie, e adevarat ca e mai important rezultatul, dar conteaza si asta. Iar in cazul companiilor private, e clar ca orice avans e doar un efect secundar, si orice va aparea nu va fi pus la dispozitia oamenilor, ci vandut pe cat mai mult, si cu detaliile cel mai probabil tinute ca trade secrets.
As vrea sa vad o agentie spatiala mondiala din care sa faca parte guverne, institutii de cercetare, academice, poate si grupuri de pasionati, iar aceasta agentie sa se ocupe de tot ce tine de stiinta, explorare, aparare (inclusiv avand grija sa nu poata vr-un alt actor (stat sau altceva) folosi spatiul ca arma aici pe Pamant), si sa faca asta in cooperare, nu competitie.
In acelaşi context, merită de citit şi acest material: “Zece lucruri surprinzătoare despre acest proiectul Apollo, cel mai ambiţios din istoria programelor spaţiale”.
https://www.agerpres.ro/stiintatehnica/2019/07/16/50-de-ani-de-la-primul-pas-pe-luna-10-lucruri-inedite-despre-programul-spatial-apollo–341933