despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

V V C XXV – chioșcuri vechi

de Ando și HM

Cît a trecut! Un pic și se fac 30 de ani de la Revoluție. Imediat după, noi toți ne-am aruncat într-un vîrtej amețitor, ademenitor și eliberator.

Ne-am umplut de chioșcuri, buticuri, magazinașe, terase – mici și mari afaceri!

Emblema comerțului bucureștean din acei ani a fost, fără tăgadă, chioșcul cu de toate; pripășit stradal lîngă chioșcul deja existent – de ziare, de tutun, de loto, de suc, de înghețată – și implantat în restul orașului… oriunde!

Găsim fără mare greutate și azi, printre blocurile noastre, cîte un chioșc funcțional care are mai bine de un sfert de secol… e ceva!

… cele amplasate mai pe trotuar, mai pe margine, mai pe colț au dispărut – să ne aducem aminte că la-nceputul anilor 2000 a fost o campanie uriașă de demolări și desființări: bună treabă, căci se înmulțiseră îngrozitor. Cîteva au reușit să se extindă și să devină cu timpul magazine adevărate, terase, restaurante, bloculețe – lumea mai uită ce-au fost la-nceput.

Iată însă, în plin centru bucureștean, mai găsim – surprinzător – cîteva urme ale acestor chioșcuri. Au scăpat! Poate și pentru că umpleau goluri dintre clădiri, colțuri, curticele?

În ordinea prezentată, le găsim pe Carol (fost Republicii, un bulevard foarte efervescent și monden la-nceput de ani ’90) – chioșcul a fost recent revitalizat, după ce ani de zile a zăcut nefolosit; pe strada George Enescu (fostă Cosmonauților, de lîngă chioșc se face o trecere spre Jules Michelet); între Arhitectură și Universitate – funcționează! – și pe strada Gerota (fostă Sahia) – închis de vreo cîțiva ani.

Nu face deloc să trecem cu vederea și multitudinea de chioșcuri metalice cu adăpost generos pentru călători amplasate, pînă la mijlocul anilor ’90, în majoritatea stațiilor de autobuz și troleu. Tare puține au mai rămas azi!

La-nceput planul era să se poată vinde și biletele R.A.T.B. la chioșcurile astea – bună ocazie să se renunțe la tonetele regiei din stații! – dar planul a picat iute.

La Kogălniceanu mai găsim două exemplare la datorie!

La Iancului chioșcul e deja-nchis – a funcționat pînă recent.

Lista episodelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane” • lista articolelor din seria anilor ’90lista episoadelor din seria „Civilizaţie publică

6 comments to V V C XXV – chioșcuri vechi

  • Mihaela

    Mai exista chioscul din bd Dacia din statia RATB Mosilor ,in fsta mag Profi

  • hm

    Și la Piața Domenii rezistă.

  • Foarte interesant articolul! Si ca tot vorbeai de zone mondene din trecut, poate ati putea face la un moment pe blog-ul acesta un fel de “mini-istorie” a acestor zone, sau cu modul cum s-a schimbat perceptia bucurestenilor despre aceste anumite zone sau strazi.

    Uite, eu venit in Bucuresti in ’99 inca am prins Calea Mosilor (cea dintre sediul Bursei si Obor) ca fiind vazuta drept o zona “buna”, rivaliza la momentul ala cu Calea Dorobanti (ma refer aici si ca preturi pt apartamente, care nu erau ele foarte mari dar pt cat de saraci eram cu totii atunci se simteau oricum drept “altceva”). Eu unul nu am l-am prins in voga dar cunosc oameni apropiati mie care mi-au povestit de restaurarntul Burebista de acolo de pe Mosilor si de cat de prizat de oameni era pe vremea aia. Acum logic ca Mosilor nu mai e vazuta nici pe departe la fel.

    Tot pe acolo e si Decebalul. A avut o crestere fulguranta in perceptia bucurestenilor cam de prin 2004-2005, prin 2008-2010 aproape ca se batea cot la cot cu Dorobantiul pt fitzoshenie, pt ca acum iarasi sa fi cazut asa intr-un con de umbra. Centrul Vechi nu mai zic, si el si-a pierdut din efervescenta pe care o avea pana prin 2012-2013, iar dupa Colectiv s-a dus cu totul (ma rog, aici dau “vina” si pe turistii straini care i-au “alungat” pe parte din bucuresteni). Magheru si mai rau, dupa Colectiv a devenit o fantoma pt pietoni, mai ales partea cu Patria si Scala.

    Sunt si zone care “cresc”, cum ar fi Calea Victoriei, unde s-au deschis chestii destul de hip intre Piata Victoriei si Radisson, pe o parte si pe alta, si chiar dupa Palatul Telefoanelor sunt frumoase trotuarele alea si mai ales destul de “plimbate”, si probabil ca si Herastraul si Pipera cresc pe spatele Dorobantiului, dar de zonele alea nu prea imi pot cu parerea pt ca nu am bugetul pt ele 🙂

    • hm

      Da, astea-s lucururi finuțe, ce trebuie luate pe-ndelete…
      și mai trebuie să ne și aducem aminte – cîte-am uitat și noi!

  • hm

    M-am gândit, da, așa e cu Moșilor – în fapt era socotita o zonă bună și înainte de Revoluție, iar după, a avut norocul să aibă și sute de spatii comerciale la parter, era comerț, multe buticuri, multe magazine bune cu clientela cu bani.
    Avantaj uriaș, era practic central dar și la doi pași de Obor…

    E foarte interesant să ne gândim la lucrurile astea.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>