Dintre toate frumusețile ce-mbogățesc o clădire, am admirat, de-a lungul vremii, copertine, marchize, felinare și alte felinare, dragoni și alte arătări ornamentale, sonerii, suporturi de steaguri, catarge, uși și alte uși, suporturi pentru firme, grilaje și… și altele.
Ne uităm azi, cu drag și interes, la felu-n care constructorul interbelic reușea să rezolve cu atîta eleganță banala… lumină de la intrare.
… pare-a fi, și de data asta, o știință astăzi pierdută. În anii ’60 din secolul trecut încă o aveam.
De ce oare nu mai stim sa pastram ceea ce e bun si frumos? Deoarece oamenii din jurul nostru sunt superficiali si in general nesimtiti. E alta lume. Pacat.
Nu ştiu dacă oamenii sunt nesimţiţi sau, pur şi simplu, zgârciţi. Chiar şi blocurile comuniste aveau lumină la intrare. Mergeţi acum pe timp de noapte şi vedeţi câte mai au… există scări de bloc care nu mai au deloc iluminat, pentru că locatarii nu s-au putut înţelege la împărţirea consumului.
Educația generează și civilizație!
Aici am un corp de iluminat de plastic chinezesc cu spot tip halogen. Sigur, reducere de costuri la extrem.
Cinematograful de pe Lizeanu, la nr. 19, transformat în clădire de locuință. Mă întreb cum o fi interiorul, dacă a fost parcelat pe dinăuntru etc…
acum se explică abundența iluminatului, n-o înțelegeam, mulțumesc!