Da, da, s-a făcut toamnă și de-acum căldura și frumusețea zilei îs lucruri care trebuie prețuite: mici pauze haihui…
… în cartierul cu străzi ce poartă nume de aviatori dintre Mărăști, Agronomie și Domenii, ne oprim – pe Zorileanu – la o poezie de poartă!
Luînd-o la picior mai încolo, spre Grivița, ajungem pe strada Lugoj, unde – la numărul 60 – găsim o pereche de case de la 1912. Casele-s și azi nealiniate, ieșind peste trotuar; dar nu asta le face așa drăguțe; ia uitați-vă la cea din dreapta, e… așa de mică, doar c-o cameră spre stradă! Tare-mbîrligat s-a construit în orașul ăsta mereu.
Strada asta, Lugoj, este de fapt vechea albie a străzii Turda, cea care se continuă azi peste podul Grant!
Cîțiva pași mai acana, ieșind în Petru Maior, uite un colț pus în valoare de-o construcție pe lîngă care-am trecut mereu cu plăcere.
Sînt foarte multe urme de mici prăvălii pe strada asta, multe urme de comerț!
Băgăm în seamă și fundătura Zilot Românul, pe care la vremea ei n-am pomenit-o-n serial.
… și-ncheiem c-o altă poartă: față de cea cu care-am început plimbarea, pare cu desăvîrșire neinteresantă; doar că modelul ei – cu „raze de soare” – des întîlnit odinioară, a cam dispărut azi și se cade să nu uităm de el.
lista episoadelor din seria „Plimbări în Bucureşti” – aici
Daca nu ma insel portile cu striatii tip “soare” erau puse in general pe la depozitele/fabricile/unitatile industriale si ale coop. !?
Se “mai purtau” si pe la unitatile militare…
Sigur că da, și rezistau bine, “razele” susținînd cadrul cum se cuvine.
sunt curios daca acea casuta din 1912, ramasa inca de dinaintea largirii strazii pe locul ei, s-o fi vandut pana la urma. A stat niste ani cu telefonul ala vopsit pe fragmentul de calcan, cu anunt de vanzare. Ma uitam cu jind ca tare as fi vrut sa o ocumpar daca as fi avut bani sa o iau si sa investesc in refacere si extindere …
nu pare a fi fost, da’ pe stradă e ceva animație – îi vine rîndul, nu știu dacă-n sensul bun.