scris de C. D. Mocanu
Precizare: „Urmele” există și fac parte din colecția mea de vechituri.
Prietenul meu Nichi Gaicu, mecanic de aviație la Clinceni, pasionat de Beatles și de Creedence Clearwater Revival, aprecia băuturile cubaneze și mai ales romul Havana Club pe care îl sorbea fără să stea prea mult pe gânduri, ca atare sau în diverse combinații sofisticate de le zice cocteiluri.
***
Pentru mine romul era cel pe care îl știam din copilărie (anii ’60) și din adolescență (anii ’70).
Mama îl folosea la prăjituri. Când gerul se făcea stăpân peste mahala, tata își punea o lacrimă de rom în ceai. Eu mă desfătam cu mirosul care întârzia mult timp prin toată casa. Băutura ca atare nu-mi plăcea, cum nu-mi place nici acum.
***
Prin 1975–1980 ne întâlneam frecvent și de multe ori a reușit să mă „târască” la restaurantul Havana, pe bulevardul Gheorghe Gheorghiu Dej, fost 6 Martie, fost Elisabeta, lângă cofetăria Universității.
Cu excepția aligatorului împăiat țintuit deasupra intrării în salon, restaurantul nu avea nimic spectaculos. Era chiar modest, dar civilizat.
Acolo, crezând probabil că sunt un împătimit al romului cubanez, barmanul care era român, mi-a dăruit un pliant util amatorilor de finețuri alcoolice.
Cum să știe priceputul combinator de băuturi că dacă ar fi avut țuică eu aș fi dat deoparte imediat orice altă licoare și în ambianța oarecum tropicală a stabilimentului m-aș fi desfătat cu nobilul alcool obținut din prune.
Pliantul rătăcit printre printre alte documente din arhiva personală și pe care nu l-am folosit niciodată, făcea parte dintr-o campanie susținută de promovare a unor produse cubaneze: lichioruri, bomboane, compoturi, deliciosul gem de grepfrut de-i zicea Zun–Zun. Or mai fi fost și altele.
Iată și două reclame atrăgătoare care, în 1977, încercau să abată gusturile băutorilor neaoși de vin și țuică de prună spre „țuica” obținută din trestia de zahăr:
A trecut multă vreme de când nu am mai „servit” Havana Club. Am s-o fac, așa, spre aducere aminte.
Havana Club, daca imi aduc bine aminte, venea in trei variante cu vechime de: 3,5 si 7 ani..si cu preturi diferite ! Nu l-am vazut in comertul socialist de stat decat pe la casele de comenzi, restaurantul cu pricina si in doze mici si la alte stabilimente pana prin 1980/81 cand s-au taiat si importurile din tarile fratesti !? Nu era o bautura ieftina, cred ca o sticla de 5 ani si 700 ml era undeva la 75 Lei !? Nici astazi in UK or EU nu este ieftin, osciland in jurul a 25 EUR, cel de trei ani…Havana Club restaurant/Bar era (atat cat l-am frecventat eu) un loc cuminte unde nu intra Militia sa ceara buletinul, nu erau scandaluri, iar clientii erau mai degraba “telectualii” cu posibilitati de la cele doua institute de cercetare de la Universitate…
Uau! Prietenii noştri cubanezi…Favoritul meu a fost lichiorul Havana Club de ananas, apoi cel de lămâie.Avea şi un ambalaj special.Romul ala românesc de care aminteşti tu Dane, l-am cunoscut mai “profund”, la o agapă, în combinaţie cu Pepsi.Aşa mergea foarte bine.
Imi amintesc că în perioada neagră a crizei rachetelor, au sosit din Cuba nişte bomboane(parcă Estrellita, le spunea)care aveau diferite forme, arome şi culori:steluţe,inimioare etc.Erau la mare căutare printre noi, copiii, şi îmi amintesc că bântuiam magazinele de dulciuri după modele noi pentru ca apoi să facem schimb de modele.
Eh.. minunat,
Sa traiasca…Romul…
@Alex & Ando
Pe C.A. Rosetti, lângă Lacto Dorna, era un magazin de Delicatese. Acolo se găseau produse cubaneze. Consoarta mea „servea” cu mare plăcere lichiorul Cuba Libre de ananas. Eu doar îl cumpăram! Nu se găsea totdeauna, în schimb romul Havana era o prezență aproape permanentă. Nu prea se vindea. Unul dintre motive era prețul. Pentru sufletul meu luam fără ezitare coniac chinezesc, mai scump decât cel albanez, dar foarte, foarte bun. Bomboanele alea de care amintește Ando mi-au marcat și mie copilăria. Nu știam cum se numesc.
WAW!
Ce amintiri!
sigur ca da, romul (habar nu aveam pe atunci de provenienta)era folosit la prajituri si – un strop – in ceai.
Dar LICHOIRUL Havana Club (sau Cuba libre?) ear un deliciu! De banane si de ananas … de lamai, nu stiu!
Lami si portocale aveam si noi, ceva banal …
Iar bomboanele cubanez au fost si mai tarziu, nu in 1982.
Romul era Havana Club. Liciorul era Cuba Libre.
Aşa arăta sticla de lichior:
https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcT3rAhfTYbHB_ojArnP3fRAlfs4SlJZCM6___2UejLk5IvfCh-l&s
https://www.facebook.com/dragos.bora/posts/1267256063295935