Azi, încă o recomandare: s-a lansat un nou blog bucureştean!
E vorba despre Cartierul Aviaţiei – un blog despre istoria acestei zone:
Umblând pe străzile sale, observam rămăşiţe ce amintesc de structura partiarhală a zonei. Astfel am devenit din ce în ce mai interesat de povestea sa, mai ales că erau foarte puţini oameni de la care să aflu aceste lucruri.
Astfel, am decis că trebuie să caut informaţii despre această enigmă. De-a lungul a un an de zile am strâns informaţii iar acum am reuşit să termin şi să strâng toate datele în acest site.
M-am bucurat să aflu mai multe despre un cartier prin care mi-am pierdut vremea cîţiva ani de zile. Succes!
Şi eu am locuit o bună bucată de vreme în cartier, după 1986. Lucram la Fabrica de Avioane, apoi la INCREST. După 1980, când a început să se construiască masiv în zonă, cartierul a ajuns unul al clasei de mijloc. Erau foarte mulţi ingineri, cercetători ştiinţifici, muncitori de înaltă calificare, piloţi, proiectanţi, medici, profesori, ofiţeri. Era o lume extrem de interesantă, care s-a integrat foarte bine. Şi acum cartierul este unul aparte, preferat de cei care lucrează în nordul Capitalei. Pentru multinaţionale.
O observaţie: reabilitarea termică a stricat blocurile de la şoseaua Bucureşti Ploieşti. Le-a banalizat. Erau placate cu cărămidă smălţuită, acum este tencuială ieftină peste expandat. Chiar nu mai intervin în ecuaţie arhitecţii, sau pe ăştia îi doare în cur de “oribilităţile comuniste”, în schimb s-au amorezat de păduchelniţele “capitaliste””? Cu puţină grijă, cartierele “muncitoreşti” pot fi aduse la un standard decent. Dar clasa muncitoare merită doar dispreţul elitelor, nu-i aşa?
Blocurile alea despre care zici erau printre puţinele blocuri cît de cît drăguţe. Nu ştiu dacă pentru că trecea Ceauşescu zilnic pe DN1 – şi trebuia să vadă ceva frumos…
Prea mult Ceauşescu! Poate o fi fost vreun arhitect căruia îi păsa ce face, vreun primar care iubea frumosul, vreun activist cu mintea deschisă, care le-a aprobat…Am lucrat şi pentru Casa Republicii. Ştiu câte ceva despre ce se întâmpla acolo. Dacă aveai argumente şi ţi le susţineai în faţa lui, aveai câştig de cauză. Dacă nu aveai chef de complicaţii, dădeai din cap a aprobare, şi făceai cum zicea “şefu”, chiar dacă ştiai că nu are adreptate. Caracteru’, bată-l vina!
bine punctat! m-a pus pe ginduri: cat, din ceea ce se intimpla, erau ideile lui C. si cat erau ideile celor care sustineau ca “asa vrea C”?