despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Vespasiene vechi în București

Puține, dovezile fotografice bucureștene care atestă civilizația de odinioară în domeniul toaletelor publice! Cu toate că-n interbelic, prin stăruința U. C. B. s-au construit atîtea, încît ar fi ajuns – puse, una după alta, pe-o străduță – să umple un cartier întreg de căsuțe.

Dar, de! Așa sîntem noi, mai pudici. Nu ne-am îngrămădit să le pozăm, deși nu erau chiar la fereală – le găseam în intersecții, scuaruri, acolo unde omul avea nevoie de ele: mai degrabă au scăpat fotografiate – în trecere – cele subterane, ale căror coloane păstrează și azi dovada unei discrete eleganțe.

 

În lipsa dovezilor directe, ne mulțumim, ca de obicei, cu cele ce reies întîmplător din arhive. Și, ca de atîtea ori, ceva-ceva ne-a stîrnit interesul: anume din nou pagina de facebook John d’Orbigny Immobilier, unde am găsit, de curînd, o serie de vespasiene foarte vechi din Paris.

Păi, dacă ne gîndim că nu o dată – ca bucureșteni – am luat o droaie de lucruri pariziene… nu cumva am avut și noi pisoare, vespasiene dintr-astea? Ba bine că nu; iată cîteva care se văd foarte clar!

… le-am colecționat, laolaltă, cu sumedenia de felurite chioșcuri din București pe care le-am înfățișat în mai multe episoade.

11 comments to Vespasiene vechi în București

  • V_T

    In ultimii 20 ani a luat amploare folosirea acelor orori de plastic ce se numesc “ecologice” in care va marturisesc ca nu am intrat niciodata. Ele au fost inventate pentru a fi folosite temporar la concerte sau alte evenimente de acest tip unde se mai poate face oarecum exceptie de la regulile de igiena, date fiind circumstantele. Insa a le permanentiza instalarea, fara a avea posibilitatea de a te spala pe miini dupa folosire, mi se pare un regres formidabil, o renuntare scandaloasa la niste norme elemetare de igiena care in secolul nostru ar trebui sa fie insusite de toata lumea.

    • hm

      Din fericire s-au restrîns, cel puțin în Capitală. Ar trebui să se mai monteze toalete automate, alea măcar au apă.
      Dar și cele simple „ecologice” în mod normal, cînd se aduc, sînt însoțite de lavoare cu rezervor de apă și de soluție de săpun, care se acționează cu pedală. Cel puțin la concerte și evenimente se procedează așa.

      • Cele automate sunt, în mare parte, cu program (!), iar după fiecare folosire se mai pierd 2-3 minute şi câteva zeci de litri de apă, că e spălată toată cabina. Cu 2 persoane în faţa ta, stai 10 minute la coadă, timp în care cauţi un copac. Nu mai zic că dacă se opreşte apa (sau îi scade presiunea) ori se opreşte curentul, buda devine inutilizabilă (dacă nu are apă, nu te lasă să intri, de pildă).

        Poate ar trebui realizate bude cum erau odată, cu 2 – 3 closete şi o chiuvetă clasică, dar probabil necesită autorizaţii în plus.

  • hm

    Am văzut, e drept că cam put.

  • Pai si alea “ecologice” put, ca trec des pe langa unele amplasate in triunghiul Constructorilor – Virtutii – Crangasi … Mai am una din Utrecht, o caut si o plasez zilele astea, cu link spre articolul asta 🙂

    • hm

      … sus, pe șantierele blocurilor turn, sînt toaletele muncitorilor care lucrează la înălțime.
      De fiecare dată cînd văd cum se coboară cu macaraaua toaletele pentru a fi vidanjate…. brrr.

  • […] Dacă cineva simte nevoia urgent să o zbată în Utrecht, atunci există locuri de zbatere potrivite. Sau, cel puţin, erau înainte de 2018 …Când e cineva care-şi pune întrebări în loc de zbatere de acest fel, atunci i se poate vedea chiar şi casca din cap. Cel mai mult mi-a plăcut detaliul semnalizării luminoase de la această vespasiană. […]

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>