Avem o lume bună, nu-i așa? O lume despre care zicem că eficiența-i tot ceea ce contează.
Nu-i taman adevărat.
Lumea asta-i autosuficientă și croită în așa fel, încît odată întrat în ea totul e căldicel, mediocru: nimeni nu pleacă nemulțumit!
… a dispărut zbaterea micului întreprinzător, cel căruia o decizie proastă ori un ghinion neașteptat îi pune capăt visului – aici se plimbă de colo-colo active, bunuri, asseturi de grija cărora nimeni nu-și pierde somnul.
… mereu cineva finanțează, sponsorizează, donează – totul, aici, se amortizează! O lume cu plata la 90 de zile: start-up-uri, veșnic noi afaceri de succes care nu prind al doilea an.
Pare incredibil numărul uriaș de idei care dau chix; dar incredibil e că, de pe urma lor nimeni nu-și pune capăt zilelor, copleșit de datorii precum micul comerciant. Proaspăt, rebrănduit și pe o firmă nouă, întreprinzătorul se pregătește pentru viitorul exit de la anul.
Dar în acest timp noi ne dorim mult, mult de tot ca doar Statul să funcționeze, să fie eficient, să fie chibzuit, să aibă grija celui mai mic bănuț.
comentarii