despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Civilizație publică LXVIII – garduri

de Ando și HM

Au trecut mulți ani de cînd ne-am ocupat de gardurile-tip de beton ale Bucureștiului și-i vremea să facem o plimbare pe lîngă altele, în nici un caz construite după vreun șablon.

E mult – prea mult – de povestit despre garduri și despre cum ne-am schimbat noi viziunea despre ele.

Cîndva, demult, gardul se făcea pe măsura casei, încercînd s-o pună-n vedere cumva. Nu trebuia să fie unul de cetate, ceva care să acopere clădirea; nu trebuia nici să alunge trecătorul. Cu vremea, prin prostia omului, răutatea cetățenească și plăcerea de-a interzice și de-a pune piedici gardurile au devenit granițe.

Frumoase, vechi garduri din fier forjat prin care vedeai în curte – puse-n valoare de lucrături meșteșugite și monograme; ici-colo mai găsim și cîte-o tentativă contemporană de-a continua tradiția. Ce le-a mai plăcut îndeosebi instituțiilor comuniste să pună table-n spatele lor, ca să nu se vadă nimica din stradă…

 

Îți crește inima cînd vezi că gardul poate rămîne un gărduț, că-și poate face treaba și doar fiind un simbol, o convenție; și că nu-i nevoie să fie construit numai din materiale grele, greoaie.

 

Sigur, acolo unde-i cazul – să zicem, cînd e de ocrotit vreun obiectiv mai important, gardul e nevoie să fie mai impunător; cu toate astea, rămîne o operă de artă întîi de toate. Gardul Cotroceniului avea ochiuri, care acuma-s zidite; Bucureștiul e spurcat de kilometri de garduri oarbe din beton – de la Casa Republicii la Mitropolie.

 

E o știință să îmbini, cumva, și nevoia de maiestuozitate, și bucuria de-a oferi ceva delicat – rezultînd garduri prin care orașul, cumva, respiră.

 

Vă lăsăm, mai departe, și alte garduri – mai vechi și mai noi, mai chivernisite și mai amărîte – care ne-arată pe lîngă cîte lucruri interesante ne purtăm pașii-n fiecare zi.

     

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

6 comments to Civilizație publică LXVIII – garduri

  • Marian

    Foarte misto episodul! Felicitari pt. alergatura! Top-ul meu: 1-poza 22, 2-poza 62, 3- poza 25 , 4-poza 44 , 5-poza 77.

    • hm

      Mi-e greu să fac un top, gardul de lemn de la Miorița de la Vila Minovici e o splendoare, și mai am o slăbiciune pentru cel al Agronomiei.

  • hm

    Am uitat să aduc aminte și de dublarea gardurilor instituțiilor publice din anii 90, pe motive de demonstrații: ridicarea de gard cu țepi la Palatul Victoria și la Televiziune.
    La TVR gardul cel vechi rămîne și azi o mare reușită.
    Mai am încă o slăbiciune pentru gardul Aeroportului Băneasa.

  • Foarte frumos subiectul cu gardurile.
    Prin regulamentul de Urbanism sunt specificate, spre stradă, garduri cu soclu de 60 de cm și plase transparente dublate de gard verde.
    Gardurile din trecut au compoziții frumoase și variante pe aceeași temă chiar dacă soclul nu e doar de 60 de cm.
    Și acum ar fi destul de monoton ca toate gardurile să aibă soclu de 60 de cm.
    Combinații estetice sunt realizate și cu socluri mai înalte de un metru, în funcție și te topografia terenului și de dimensiunile curților, funcțiuni sau siguranța zonei.
    Un gard făcut și gândit bine poate fi născut cu un proiect serios, cu fundație la fel ca pentru un zid de casă.
    Gardurile noi ar trebui să preia măcar o mică parte din finisaje sau caracterul casei.
    Din păcate, multe garduri noi preiau informal doar din caracterul proprietarilor, fără a exista o promovare și impulsionare a ghidurilor de arhitectură privind acest aspect.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>