de Ando și HM
Sfîrșitul anilor ’60 înseamnă și-o preocupare pentru refacerea Lipscaniului, cu păstrarea aerului comercial și – mai ales – cu intervenții înnoitoare minime. Străzile, gîndite fiecare un specific: pe Lipscani, Șelari și Băcani comerțul era preponderent textil; pe Gabroveni, domnea cooperația meșteșugărească; pe Covaci găseam raiul anticarilor și-al consignațiilor; pe Smîrdan, articole de uz casnic… Peste 100 de unități comerciale au fost puse în valoare în perioada 1970-71. Nu eram neapărat proști în acei ani, și nu rareori găseam în presa centrală „ecouri” mai mult sau mai puțin discrete ale pripei cu care autoritățile încercau să scape de urmele trecutului.
Treaba mergea repede; s-a renovat Cafeneaua Veche…
… și-n ’71 se deschidea Hanul lui Manuc:
Chiar dacă zona Pieței Unirii era deja „condamnată” de multă vreme la sistematizare, pînă la demolările din anii ’80 partea istorică a fost bine ocrotită; a fost o mare minune că Hanul lui Manuc a scăpat – și-i bine și azi, căci a rămas o destinație turistică interesantă.
Şi “Hanul cu Tei” a fost refăcut înainte de 1989.
https://foto.agerpres.ro/storage/watermark/11986591.jpg
Sunt convins că dacă măcar o parte din efortul uriaş care a dus la crearea “noului centru administrativ” din jurul Casei Republicii era alocată refacerii centrului vechi, acesta era, încă de pe atunci, pus la punct, mai ales că existau încă meseriaşi de calitate(zidari, dulgheri,ipsosari etc.
Acum este raiul coșmeliilor de plastic și al teraselor de cârciumi trântite in stradă..
In caz de cutremure urmate de incendii, chiar și pe zi, fum, buluceală, fațade căzute, tragediile vor fi greu de descris..