despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

cum stăm cu prăjiturile

Continuăm turul de orizont al alimentației publice bucureștene; am aruncat o privire asupra restaurantelor, am băgat de seamă cum a evoluat nișa de „street food”, am vorbit despre ce mai e nou la patiserii, am văzut cum stăm cu pizza și ne-am străduit să găsim vreo gogoașă mai de Doamne-ajută.

Înainte de orice, să ne punem de acord că nu prea ne mai pricepem la prăjituri, uitînd rețetarul și pierzîndu-ne amintirile; și ca urmare sortimentul e sărăcit și-n voia sorții: nici o violetă n-are același gust, nici o amandină n-are acceași aromă ori cantitate de sirop, nici o mascotă nu-i umplută cu aceeași lucru, nici un ecler n-are aceeași cremă, nicăieri nu se mai face un cremșnit așa cum trebuie. Ți se taie cheful de-a dreptul cînd intri undeva și vezi felurite culori și nuanțe nefirești de glazuri – rozalii, movulii, portocalii – ce te duc cu gîndul la ciupercile nebune de prin pădure.

Nu trebuie nicidecum să credem că prăjitura și mini-prăjitura sînt același lucru, diferențiate numai de mărime. Întotdeauna prăjitura mare va fi mai bună decît cea mititică, căci doar ea are echilibrul știut și alternanța potrivită blat-cremă-glazură.

… din toate cofetăriile cunoscute, de la an la an mai scot cîte una-două din lista aceea scurtă de preferințe.

Nu pot să nu amendez, cu tristețe, bîlbele ocazionale ale cofetăriilor Liliana, Nicola, Anomis și MarVio: deși rămîn bune și rezonabile mai ales la prețul produselor (le-am ordonat oarecum de la cea mai ieftină spre cea mai scumpă), prăjiturile obișnuite – cele la care-i ușor să poți face comparații – se pot nimeri mediocre: mult prea dulci, mult prea aromate într-un mod artificial. Se mai întîmplă să nu găsești diferențe între prăjiturile lor și cele făcute-n cofetăriile de periferie sau în laboratoarele industriale care aprovizionează raioanele marilor magazine.

Țin în continuare în categoria cofetăriilor bune pe surprinzătoarea Nicoleta, urmată de Piticot, Minimal, Constance, Claus și Casandra; cred că nici Alice nu poate fi ocolită.

Vin, mai apoi, cofetăriile scumpe – cam prea scumpe! – care nu cam te mint niciodată: Peștișorii, Dolce Principessa, Capșa, Victoria.

Precizez – foarte important asta! – că e vorba doar de prăjituri; e cu totul altă discuție cea legată de raionul unde se găsesc fursecuri, paleuri, bomboane, checuri din cofetăriile noastre.

mîcaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

2 comments to cum stăm cu prăjiturile

  • Ando

    Din păcate, deşi nu mai e criză de lapte ,nimeni nu mai foloseşte frişcă naturală, din aia făcuta din smântână.Frişca asta tip “spray” e cleioasă, greţoasă uneori.Aş prefera să dau un leu în plus, dar frişca prăjiturii să fie… frişcă naturală!

    P.S.: o cofetărie foarte bună este “Andreea”, situată pe Mihai Bravu, în apropiere de Piaţa Muncii, pe dreapta cum mergi spre Dristor, cam în dreptul ieşirii din pasajul subteran.

    • hm

      Bun de știut cînd ne-o fi poftă prin zonă.
      Frișca naturală dispare, împreună cu alte chestii simple, ca bezeaua, nugaua, cremșnitul.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>