despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

V V C XXXII

Cîteva lucrușoare cu mașini pe care nu mai le-ntîlnim aproape deloc.

O raritate: prelata din pînză groasă, model vechi, la care se aplicau triunghiurile cu „ochi de pisică”. Greu de pus pe mașină și croită pe mărime – că altfel nu se potrivea.

Lipsurile din vremea comunismului făceau ca atît procurarea unei mașini cît și deplasarea cu ea să fie un lux. Ți-o cumpărai greu dar și mai greu era să găsești benzină; să nu uităm cum se montau peste bușonul rezervorului capace improvizate din carcasele filtrelor de ulei pentru a zădărnici furtul de combustibul.

… așa că mașina stătea. Și-o mașină care stă e predispusă la rugină, mai ales dacă era făcută și prost, și cu materiale proaste.

În anii ’80 Dacia-1310 a fost legendară pentru calitatea execrabilă (de-aia, după Revoluție, oamenii își cumpărau din Ungaria Dacii la mîna a doua, fiindcă cele exportate fuseseră – cît de cît – mai bune) așa că pentru noul proprietar de mașină, operațiunea de terosonare era vitală.

Firește că – pentru a mai scuti un ban – oamenii o făceau și-acasă. Mașina se răsturna pe un soi de capră și un meșter se ocupa de partea de dedesubt. Mai lesne și mai empiric era să bagi ulei ars în praguri și-n portiere și dup-aia să te duci la țară ca să rulezi prin praf ca să se creeze înăuntru un strat protector „fără moarte”. Rezultatul? Imaginea Daciei cu mînjeli unsuroase la portiere și praguri care ne-a însoțit mulți ani: nu frumos, dar sănătos.

Pe vremuri, să știți, oamenii-și spălau mașina-n fața blocului, trăgînd un furtun de la subsol, ghenă ori spălătorie. Nu era neobișnuit ca posesorii de autoturism să fie puși să plătească o persoană-n plus la apă rece.

Enervant, cînd deschizi portiera și dai cu ea-n gard, zid ori lovești altă mașină. Șoferul grijuliu amplasează pe marginea portierei un mic accesoriu care să mai scutească zgîrieturile. Iată modelul standard din comerțul socialist:

Vedeți că are și o pereche de catadioptri mititei. Regăsim micuții „ochi de pisică” și la capetele șurubelelor ce fixau numerele de înmatriculare odinioară (albi în față, roșii-n spate – așa se purta):

Nu mai întîlnim nici farurile de ceață montate suplimentar și nici cele model „proiector”.

Și la mașinile de teren de azi cine mai are proiector care să se poată roti cu mîna, de pe geam? Poate vînătorii.

A dispărut de muult și moda oglinzilor retrovizoare exterioare puse pe aripi. Azi ni s-ar părea imposibil să conducem o mașină care să n-aibă oglindă pe partea dreaptă, dar acum juma’ de secol încă lucrul ăsta nu era un standard.

Ba mai mult – e de-ajuns să aruncăm o privire prin poze vechi ca să ne lămurim că nici măcar pe partea șoferului nu se purta neapărat oglindă. Mașinile plecau din fabrică fără oglinzi exterioare.

 

Mai ales la Dacia-1310 se purtau modele de oglinzi care se montau prin glisarea într-un șănțuleț – cînd jungeai acasă, le scoteai și le băgai înăuntru; de ce? Ca să nu se fure.

Ne oprim arătîndu-vă cîteva modele de portbagaje vechi. Cele de mai jos par a fi din comerțul vremii…

      

… restul – încropeli:

 

lista episoadelor din seria „vestigii ale vremurilor contemporane”    lista episoadelor din seria „7 mașini vechi

9 comments to V V C XXXII

  • Cristian Ioan

    Multumesc mult!
    Superbe imagini, si rare – da, imi amintesc binede toate astea.
    Mai putin faza cu “terosonarea cu unsoare si praf” – mi se pare dezgustator!
    Dar evident ca nu aveam POZE.
    Cel mult cu masina acoperita cu prelata, in mijlocul curtii – cand pozam pomii infloriti, oamenii sau pisica, se vedea si prelata!
    Dar aceste aspecte au disparut in genral INAINTE de a avea eu aparat digital …

  • hc

    Terosonarea, cunoscuta prin unele zone si ca antifonare, se mai practica si prin spatele blocului, cu masina inclinata pe o parte, sprijinita de o roata si niste pari.
    Treaba era treaba daca aveai vreo cunostinta prin vreun santier naval care sa-ti poata face rost de acea “vopsea” cu care se tratau navele, terosonul din comert fiind destul de prost.

  • Ando

    Multe din astea îmi sunt cunoscute şi mie, în mod direct, de la vechea Dacie…să nu uitam, de exemplu, de antifurturile de la capacele de roţi (o variantă era cu o piuliţă specială pentru unul din prezoanele de prindere a roţii) sau de antifurturile mai sofisticate de la capacul portbagajului…

    https://apollo-frankfurt.akamaized.net/v1/files/fofssmq5ax7-RO/image;s=261×203

    sau de căpăcelele cu şurub cu care se blocau butoanele de clanţele portierelor. Aveam deci, suplimentar faţă de cheile proprii ale maşinii: cheie pentru deblocarea siguranţei de la portbagaj, cheie pt. şurubul antifurt de la capacele de roţi, cheiţă pentru şurubelul de la căpăcelele de la clanţa portierei…Nu mai zic de oglinda demontabilă!

    Erau, de asemenea, la mare modă acele deflectoare din plastic transparent care se montau pe ramele uşilor din faţă ca să poţi circula cu geamul deschis la viteze mari. Eu nu am avut şi nici nu i-am simţit nevoia, deşi mergeam foarte mult timp cu geamul deschis.

    http://carakoom.com/data/blogs/6150/27776/image/3572521632_large.jpg

    Era să uit: după ce mi s-au furat două baterii, aveam şi un lanţ cu lacăt cu care blocam capota de la motor. Deci încă o cheie !

    Legat de capacul pus peste buşonul de benzină, ţin minte că hoţii veniseră cu o nouă metodă: ligheanul cu piron. Practic, era un vas gen lighean în care puneau o placă (de lemn sau de metal) pe care era montat, cu vârful în sus, ca o ţepuşă, un piron mare, bine ascuţit. Se punea acest “dispozitiv” sub rezervorul Daciei şi se apăsa cu putere pe portbagaj. Acesta se deplasa în jos, pironul străpungea rezervorul şi benzina curgea în lighean. In timpul ăsta, infractorul stătea frumos deoparte şi aştepta liniştit să se umple recipientul…Vremuri!

  • Vlad

    De acord cu @Cristian Ioan, articolul e superb!

  • Cristian Ioan

    Deflectoarele de plastic galben, sigur ca da, am avut!

    Si dispozitivele electronice: cliptoare cu doua a LED-uri, sau indicator de tensiune a bateriei, cu trei leduri!

    Cu ligheanu, stiu bine, se vorbea la srvic despre asta, chiar dca nimeni nu o patise direct.
    Lanturi cu lacat sulimentar, da.
    nu, nu am azuit de”căpăcelele cu şurub cu care se blocau butoanele de clanţele portierelor”
    Ins schimb, mecanicii de la servici iti faceau contra cost piuliţa specială pentru unul din prezoane, care se desfacea numai cu o cheie specială

  • C.D. Mocanu

    În categoria „antifurt” cred că intră și poansonarea jantelor cu numărul de înmatriculare, acțiune oficială și obligatorie.

  • hm

    un antifurt de portbagaj, aici:
    http://simplybucharest.ro/wp-content/uploads/2019/09/1300-33.jpg
    Se ghicesc și căpăcelele de la butoanele clanțelor de la portiere

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>