vacanță

Vacanța, dragii moșului, are trei părți bune, și cînd nu dai atenție cum se cuvine uneia dintre ele te pomenești că le strici și pe celelalte.

Partea de dinainte, cînd plănuiești, tînjești și-ți faci o mie de griji ca să iasă bine și să nu-și bage cumva Sărsăilă coada…

Partea de la mijloc – cum ar veni, vacanța în sine – care-ntotdeauna se dovedește că-i neîndeajuns…

Și partea de după, cînd s-a sfîrșit și nu-ți vine să te-ntorci la cele de dinainte, cînd încă te mai pomenești visînd la zilele frumoase ce taman s-au transformat în amintiri…

… dacă ai noroc să fii un pic înțelept și să-nchizi cum se cuvine vacanța, poți zice cu mîna pe inimă c-a fost una bună.

Mai contează c-a fost mare dar c-a părut mică?

Fuserăm în vacanță și, pe undeva, încă mai sîntem; și cel mai bine lămurește – ori încurcă – tărășenia asta bătrînul Caragiale: „Domnu-i acasă? Da; dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la țară.”