Nu e vorba numai de frumusețe, ci și de oprirea risipei tîmpite.
Una din cele mai mari agresiuni vizuale bucureștene e cea a stîlpilor cu rol utilitar: greoi, plantați în fața obiectivelor cu rost arhitectural și – mai ales – prea deși.
Ce-i pasă omului că stîlpul din dreapta ține rețeaua tramvaiului și cel din stînga felinarul: de ce nu poate fi doar unul singur care să îndeplinească ambele sarcini?
Se ajunge la situații demente, unde ne pomenim prizonieri îndărătul unei veritabile păduri de bețe din fier și beton – și este cumplit, cu adevărat cumplit.
La stâlpi şi garduri nu ne întrece nimeni 🙁
Pe bd. Iuliu Maniu erau din vremuri imemoriale stilpi din beton armat, comuni pentru reteaua de iluminat si cea de troleibuz (din 1995). In urma cu citiva ani inteleg ca s-a produs o “schisma” intre RATB si primarie, motiv pentru care au fost demontate corpurile de iluminat de pe acesti stilpi si instalati altii numai pentru iluminat, pe scuarul din centrul bulevardului. Trotuarele au ramas in bezna. Vreo doi ani am obecait pe trotuare, invidiosi pe masinile carora li se lumina calea cu generozitate insa in cele din urma s-au instalat iar corpuri de iluminat pe vechii stilpi de beton. Nu stiu din ce motiv, probabil ca sa nu se puna intrebari incomode – nu am mai pus noile felinare in virf ci mai jos si spre trotuar. Lumina e acum orbitoare si probabil ii deranjeaza si pe cei din blocurile din vecinatate. Ca la prosti; am ajuns sa fim condusi de canaliile si repetentii clasei…