HM la munte și la mare

… o vacanță frumoasă, pe-aici, pe lîngă casă.

Întîi, la mare: pe Litoralul nostru – ce-o mai fi aici? Nimica nou, aceeași lipsă de bucurie a turismului pe care-o știm și de care-am fugit mereu; aceeași prăpastie între ce-ar putea fi și ce este.

Și cu toate astea, Marea – deși nu te mai încîntă de mult atunci cînd o vezi sclipind în zare – e bună cu noi, își face treaba, ne primește pe toți, așa cum sîntem… și sîntem așa cum ne știm!

Stațiunile – aceleași: treci de un hotel scorojit cu geamurile sparte, de-o șerpărie plină de bozii, de o construcție nouă strălucitoare, de un rînd nesfîrșit de tarabe și o iei de la capăt, pînă ți se urăște. Le-nghiți pe toate; și le-ai înghiți mai ușor dacă te-ai putea bucura, dacă oamenii – de-ai locului, turiști, hotelieri, chelneri, vînzători – s-ar putea liniști, relaxa; dacă ai vedea o sclipire-n ochii lor. Naiba știe: prea se simte toată lumea ca acasă, acolo unde nu se cade să te simți bine.

Nu vezi relaxarea nici în afara zonelor turistice, unde oamenii, pitindu-se de iureș și buluceală, ajung să se calce pe picioare iar.

Dar… la naiba: vacanța pe litoral e, trecînd peste toate cele de mai sus, frumoasă; fiindcă Marea are darul să te prindă, să te facă s-o placi!

… înapoi și iar departe – spre Munte: o fi, oare, altfel pe-aicea?

Ce poți spune sigur e că ce-a fost deja bine e chiar mai bine… dar, văleu de ce deja era rău! Pe cît de frumos a-nflorit Sinaia, pe-atît s-a pocit Bușteniul, ajungînd un loc împovărător, plin de dughene din care se scurg în praf zoaie grase și dîre de ciocolată: fugi, nu te uiți înapoi!

Dar Sinaia face toți banii; salvează ce se mai putea salva din partea turistică a Prahovei. De-abia aici reușești să te-ntîlnești cu bucuria locuirii – cea care face ca turismul să-ți meargă la inimă – și să nu fii agasat, să nu ți se bage pe gît șaorme și clătite; paradoxal, singura țigăneală de care ai parte e cea din preajma aleilor ce duc spre Peleș – e o ironie, nu?

Palate, palate, alte palate; vile, vile, încă și mai multe vile: toate rămase din vremuri frumoase și – din păcate – încă multe părăginite; nu-i totul lapte și miere, dar treci cu vederea, fiindcă, brusc, îți dai seama că te simți bine, că zilele trec ușor, frumos: că ți-e și ție lesne să te porți mai îngăduitor.

Așa trebuie.

toate vacanțele noastre – lista episoadelor