Piața Victoriei, cald, pe-nserat. Lume – buluc; „ce mai vor și ăștia, de ce s-au strîns iar aici?“ dai să-ntrebi, pînă cînd vezi că se face verde și toată lumea asta o ia din loc… și te prinzi că nu era altceva decît normalitatea a zeci de oameni pe biciclete și trotinete care se duc acasă.
Grozav ce s-a schimbat lumea bucureșteană, în ultimii cîțiva ani!
Nu doar că s-au înmulțit cei care merg pe două roți, ci – mai ales – că am început să luăm aceste două roți ca pe ceva normal. Am parcurs un drum lung: biciclistul nu mai e ciudat și nici tolerat – gata!
Și totuși, ceva nu s-a schimbat: anume obtuzitatea autorităților locale.
Practicarea noilor piste de biclete apărute în Capitală a rămas jalnică; continuăm să avem loc berechet nevalorificat pe majoritatea șoselelor noastre, continuăm să avem benzi pentru automobil mult prea late – favorizînd goana și, din cauza intersecțiilor nesincronizate, opririle dese – cînd cel mai simplu ar fi să îngustăm cît mai mult benzile de pe carosabil, astfel încît să se circule mai încet, mai atent și… mult mai fluent!
M-am uitat și la experimentele benzilor dedicate traficului pe două roți din sectoarele 4 și 6. Nu trebuie să credem habotnicia că locul lor nu-i pe trotuar – la urma urmei, nu toți bicicliștii-s pricepuți și gata să-nfrunte traficul – dar culoarul rezultat e o panglică vălurită, sinuoasă, ce ocolește pomi, stîlpi și stîlpișori, casete tehnice, lanțuri ornamentale, tomberoane, stații de autobuz… cu atît mai tare e descurajat biciclistul neofit să se-avînte din cartier înspre restul orașului.
Da… e „bine că s-au făcut“… dar era bine să se facă bine!
Acolo unde trotuarul e mulțumitor de lat, benzile de biciclete noi sînt comode, precum pe Bulevard, spre Kogălniceanu.
Trotuarul e pentru pietoni și bicicleta e mijloc rutier.Pistele pentru biciclete se execută pe carosabil una -> pe sensul -> și una <- pe sensul <-.Nu pe trotuare.Și semafoarele pentru biciclete se montează laolaltă cu semafoarele rutiere.Nu laolaltă cu semafoarele pietonale.Trotuarele și trecerile pentru pietoni sunt pentru pietoni și bicicleta e mijloc rutier.
Corect! Pistele pentru biciclete nu au ce căuta pe trotuare!
Complet aiurea!
unde e loc – toată lumea înseamnă că e fericită.
Dacă trotuarul este destul de larg, poate fi “extrasă” o banda pentru biciclete, dar aceasta trebuie clar separată de traseul pietonal, cum este aici:
https://cultmtl.com/wp-content/uploads/2014/07/bike-path-pedestrians.jpg
Pe tronsonul dintre Bulevardul Mircea Eliade și Strada Ion Mincu al Bulevardului Aviatorilor nu au niciun rost pistele pentru biciclete executate pe trotuare.Există pentru fiecare sens câte o bretea cu piatră cubică.Doar trebuie asfaltate și mașinile staționate aliniate unilateral pe fiecare bretea.Acolo bicicliștii sunt mai puțin deranjați de mașini și nu deranjează pietonii.Să nu mai zic că deși de-a lungul trotuarului aferent Muzeului Grigore Antipa deși există pistă pentru biciclete separată de carosabil și trotuar bicicliștii continuă să conducă bicicletele pe trotuar deranjând și periclitând traficul pietonal.Și pe trotuarele de pe Șoseaua Pavel Kiseleff și de pe Bulevardul Aviatorilor deși pretinsele piste pentru biciclete sunt marcate cu săgeți fiind piste simple adesea bicicliștii ies de pe acestea chiar și invers săgeților cu care sunt marcate.Executarea pistelor pentru biciclete pe trotuare reflectă perfect proverbul “Capra sare masa,iada sare casa.”.Și adesea bicicliștii conduc bicicletele pe trotuarele menționate chiar în viteză de parcă ar fi pe velodrom profitând de faptul că trotuarul sensului spre Piața Victoriei al tronsonului dintre Strada Ion Mincu și Piața Victoriei al Bulevardului Aviatorilor e extrem de generos.Că sunt copii,că sunt tineri,că sunt vârstnici n-au nicio jenă.Când vom putea în calitate de pietoni parcurge în liniște trotuarele Șoselei Pavel Kiseleff și ale Bulevardului Aviatorilor fără grija bicicletelor??????????De simplificat nu simplifică municipalitatea Piața Victoriei reducând numărul ramificațiilor rutiere și dezvoltând infrastructura pietonală și adăugând noi căi de acces în subteranul stației de metrou omonime în vederea substituirii trecerilor pentru pietoni cu subtraversări dar de complicat de la administrația Videanu încoa cu piste pentru biciclete pe trotuare și semafoare pentru biciclete laolaltă cu semafoare pietonale au știut s-o complice spre exasperarea pietonilor.Într-o intersecție cu 10 ramificații rutiere doar Bulevardul Lascăr Catargiu are subtraversare.În rest în calitate de pietoni suntem nevoiți să ne înarmăm cu răbdare dacă prindem roșu pietonal la traversat Bulevardul Iancu De Hunedoara,Strada Paris,Bulevardul Aviatorilor,Șoseaua Pavel Kiseleff,Bulevardul Ion Mihalache,Șoseaua Nicolae Titulescu,Strada Buzești,Calea Victoriei sau inima Pieței Victoriei suportând în blocajele roșului pietonal și bicicliștii care la apariția verdelui pietonal se lansează primii în traversare făcând slalom printre pietoni adesea și sub ochii agenților de circulație care nu par să se obosească să-i fluiere să-i tragă pe dreapta să-i taxeze să-i sature de condus bicicletele pe trotuare,pe treceri pentru pietoni,pe aleile pietonale ale parcurilor,pe contrasens,pe culoarea roșie a semaforului rutier,pe liniile de tramvai etc.Unde apără poliția rutieră drepturile pietonilor??????????
S-au mai schimbat lucrurile de pe vremea parcului de cultură și odihnă I. V. Stalin!
Cît despre pietoni, mersul alandala, opritul de-a-n boulea pe mijlocul trotuarului, circulatul și mai ales traversatul cu nasu-n telefon sînt aspecte care spurcă în primul rînd viețuirea lor.
La București există 3 mari categorii de dobitoci.Prima:cei ce proiectează piste pentru biciclete pe trotuare și semafoare pentru biciclete laolaltă cu semafoare pietonale în loc să proiecteze piste pentru biciclete pe carosabil una -> pe sensul -> și una <- pe sensul pe sensul -> și una <- pe sensul pe sensul -> și una <- pe sensul <- și semafoarele pentru biciclete se montează laolaltă cu semafoarele rutiere.
A doua:cei ce le execută în loc să refuze argumentând cele menționate la urmă.Și a treia:cei ce conduc bicicletele și electrotrotinetele conform pistelor pentru biciclete executate pe trotuare și semafoarelor pentru biciclete montate laolaltă cu semafoarele pietonale în loc să le conducă pe carosabil alături de conducătorii auto respectând aceleași reguli de circulație alături de ei argumentând cele menționate la urmă.
Separararea o faci prin benzi, culori, materialul pistei, încercînd să eviți obstacolele fizice ca borduri, stîlpi, lanțuri fiindcă mersul pe două roți e practicat la diferite vîrste și niveluri.
La mașini e simplu, ai ieșit pe stradă cînd se presupune că ai minimele cunoștințe presupuse de carnetul de conducere.
Or, la bicle și trotinete avem varietatea completă de oameni și, fiindcă prin forța acestor împrejurări biciclistul are mai mult în comun cu pietonul, coexistența lor greu poate fi limitată.
Eu vad totul mai per ansamblu pentru ca sunt si sofer si pieton si biciclist. Cel mai important este sa te pui in pielea celor trei categorii si atunci nu va mai exista aceasta ura: a pietonilor pentru biciclisti, a soferilor pentru biciclisti, a biciclistilor pentru soferi si pietoni samd. Ca pieton cand traversez o trecere de pietoni ma pun in pielea soferului si stiu ca daca ma arunc ca vaca e greu sa opreasca la timp chiar daca merge cu 40 la ora. Ca pieton cand merg pe trotuar incerc sa tin directia si sa nu stau cu ochii pe telefon si sa nu ma opresc ca aceeasi vita fix in mijloc. Ca sofer incerc sa las pe cat posibil un spatiu intre masina si bordura, nu sa ma lipesc de ea chiar daca urmeaza sa fac dreapta. Ca biciclist sunt atent daca unul iese cu spatele si nu ma vede chiar daca nu e vina mea si asa mai departe. De fapt totul se reduce la bunul simt, lucru care lipseste din ce in ce mai mult la romani fie ca e din Bucuresti sau de la Vintu de Jos…Cat despre pistele de biciclete, majoritatea arata ca si cum sunt facute de cineva care nu stie ce e aia bicicleta…si probabil chiar este adevarat….
E mare lucru să simți toate astea! În fapt, de-abia cînd începi să anticipezi inclusiv prostia altuia devii un bun participant la trafic.
Pistele de biciclete-s făcute de unii care nu-s bicicliști, trotuarele și trecerile de pietoni de alții care nu merg niciodată pe jos, traseele transportului public de oameni care nu s-au suit vreodată-n tramvai… iar infrastructura rutieră de niște personaje care, atunci cînd circulă, se folosesc de girofar și de legitimația de serviciu.
Și totuși, profit de ocazie să repet că cei mai mulți bucureșteni nu-s mitocani, că reușesc să conviețuiască mulțumitor – dar că nu-și dau seama de asta!