scris de Ando
Agitaţie mare cu localele astea aşa că, musai, să mă opresc un pic la sectorul 2, unde locuiesc şi care, în opinia mea, prezintă o situaţie oarecum aparte. De ce? Păi, spre deosebire de celelalte sectoare, actualul primar pesedist Mihai Mugur Toader (MMT) nu s-a înscris în cursa electorală. Fie n-a mai vrut partidul, fie n-a mai vrut el, e mai puţin important.
La începutul lui martie spuneam că MMT a fost o figură ştearsă, străvezie, atât de străvezie încât se vedea că la butoanele sectorului se află, în fapt, viceprimarul penelist Dan Cristian Popescu (DCP), mult mai activ şi mai vizibil public. Şi, într-adevăr, părea că ambiţiosul „vice” e pe cai mari, dar iată că, din motive de calcule şi alianţe electorale impuse de la „centru”, şefa PNL sector 2, doamna „pepsiglas” l-a tăiat de pe listă.
Ca independent e greu, aşa că DCP – ca să nu-şi piardă tot eşafodajul de imagine clădit cu grijă – a făcut pasul (înainte sau… în lateral, asta om vedea după alegeri) spre PSD.
Care PSD a renunţat, în această situaţie, la sprijinul declarat iniţial pentru mai vechiul său emanat, Neculai Onţanu, dornic să revină la primăria sectorului unde şi-a făcut mendrele aproape 16 ani.
O să spuneţi: oricum, PSD iese în avantaj pentru că mizează pe doi „cai” în ideea că oricare din cei doi câştigă, este tot din „familia” sa. Eu, unul, nu m-aş grăbi. De abia de acum, jocurile devin interesante. Nu de alta, dar ambii candidaţi au dovedit, în timp, că ştiu bine lecţia saltului dintr-o barcă politică în alta. Aşa că nu e exclus ca în sectorul 2, PSD să rămână cu buza umflată după ce se cristalizează toate rezultatele alegerilor din 27 septembrie şi se aleg apele.
Revenind la concret: şansele – zic eu – sunt de partea lui DCP pentru că funcţia îi permite să fie foarte „la vedere” atât pe teren (a fost, de exemplu, foarte activ în perioada restricţiilor impuse de pandemia Covid) cât şi în spaţiul virtual.
Onţanu târăşte, e adevărat, ceva ghiulele „penale” după el, dar nu trebuie neglijată imaginea pe care o parte din electorat o păstrează încă despre „domn’ gheneral”, după cum zice chiar el: „Merg pe stradă și mă roagă oamenii să mă întorc, pentru că actuala administrație și-a bătut joc de locuitorii Sectorului 2…”
Bine, bine, dar ceilalţi candidaţi? (apropo, oficial, sunt 16 competitori la funcţia de primar al sectorului 2). Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că anul acesta este greu de făcut o breşă atât de mare în masa electorală a sectorului 2. De exemplu: omul lui Robert Negoiţă, cu a sa bizară aritmetică „Hai să facem 2=3!”, nu cred că are multe şanse.
La o primă lectură, proiectele propuse de candidatul „dreptei unite” par interesante, dar e şi multă, hai să-i zic, naivitate în unele din ele – vezi proiectul parcului Gării Obor, cu mutatul liniilor şi peroanelor în subteran!!!
Fireşte, putem dezvolta şi diseca, dar părerea mea este că Radu Mihaiu fie nu cunoaşte, fie se preface că nu ştie că asupra oricărei acţiuni edilitare majore, în care sunt angrenate mai multe instituţii sau companii ale statului, spectrul eşecului planează permanent. Electoratul dreptei este însă insensibil la genul ăsta de argumente, aşa că sunt totuşi şanse reale ca efectul „Nicuşor Dan” să se simtă ceva mai apăsat ca acum patru ani şi aici, în sectorul 2.
Dar ai uitat sa stou ca te-ai ipiedicat de cortul nostru, care este prst amplasat, si blocheaza trecerea!
Nu este un articol despre camping, ne pare rău.
La subiect!
Electoratul dreptei in general este insensibil la multe argumente logice (eu le-as numi de bun-simt), si spun asta ca unul care a votat dreapta din 2000 incoace.
Incercam sa-i explic unuia dintre acesti electori ca doar cu banii de la UE nu faci nimic daca vrei sa rezolvi problema apei calde in Bucuresti, chiar si daca nu furi acei bani si daca deci scapi 100% de corputie trebuie sa sapi gropile alea si sa schimbi aproape toata reteaua de termoficare, ceea ce inseamna un haos mai ceva ca in anii ’80 (cu bulevarde inchise), cand totusi nu era traficul auto de acum (si era si alt regim politic caruia ii era mai usor sa impuna niste decizii de sus in jos). Mi s-a raspuns ca daca primarul minune de la Oradea a reusit de ce nu am reusi si noi la Bucuresti? Unii oameni chiar nu realizeaza ca e o diferenta intre un oras de 2 milioane si altul de 200,00-300,000.
Cel putin in ciclul asta electoral am scapat de ideea plajelor din Herastrau.
Oamenii nu știu decît rezultatele, nu și cum s-a ajuns la ele – inclusiv în orașele-minune din vestul Țării.
Apoi, algerile nu mai sînt – și nu o să mai fie! – despre argumentații logice, și asta nici aici, nici în democrațiile funcționale din restul lumii.
Pregătim un material unde să deslușim nu răspunsurile, ci întrebările la care-s chemate alegerile locale din București să răspundă. Dacă aveți întrebări, vă așteptăm.
Pai ESTE la subiect, la alegerile trecute TU ai spus ca de aai vitezi cu pedesereul, ca te-ai impiedicat de cortul lui Nicusor Dan, care era amplasat prost!
Ti-ai schimbat intre timp preferitele politice?
Subiectul este altul, repet.
Așa cum am spus mai sus, o să mai fie materiale în care putem vorbi și despre alte aspecte ale alegerilor de acuma, așa că – repet și asta – întrebările sînt binevenite.