despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

ceai… ce?

… mă nedumereşte foarte mult conceptul bucureştean de ceainărie.

Aşa oi fi prins eu lucrurile: ceai bei dacă-i ceva-n neregulă cu tine – eşti răcit, îţi merge burta, te doare ceva; şi atunci bei ceai de tei, de sunătoare, de muşeţel, de coada-şoricelului, de mentă ori de gălbenele.

Dar oamenii care merg la ceainărie îs sănătoşi, din ce văd eu; şi rămîn aşa, chiar dacă au toate şansele să se îmbolnăvească.

N-am fost – de-a lungul vremii – decît în vreo două ceainării din Bucureşti, vestite pentru atmosferă şi pentru felul deosebit în care ar trebui să te simţi. Dar mi-a ajuns – pînă-n gît.

Am fost odată în Cotroceni, la o ceainărie al cărei nume-mi scapă; era undeva la un subsol plin de praf, mucegai şi pînze de păianjen (cei de-acolo numeau toate astea vintage). Trebuia să şezi cu genunchii la gură pe nişte scaune desfundate şi pline de jeg, pe care nici muncitorii de la salubritate nu s-ar aşeza, atunci cînd rad o cinzeacă la birtul din spatele pieţei.

M-am dus şi la budă acolo, de unde m-am cărat rapid, fiindcă sufletul meu n-a apreciat poezia rahaţilor plutitori din vasul de toaletă; dacă o fi fost, asta, o metaforă – eu nu m-am prins.

Păcatele mele! – am ajuns de vreo două ori şi la oaza de linişte urbană care se arată doar celor pregătiţi să viseze şi care se cheamă Serendipipity, sau aşa ceva.

O fi bio, o fi eco, o fi dracu-ştie-ce; dar eu nu-nţeleg de ce mizeria şi paragina e socoită ambient şi atmosferă.

Nu-nţeleg multe; la ceainărie – locul unde se presupune că bei multe lichide, te-ai aştepta ca buda să fie cît de cît gîndită pentru presiunea pe care apa caldă introdusă îin organism o exercită asupra băşicii udului; te-ai aştepta, deci, să ai loc, să nu stai la coadă, să poţi să deosebeşti veceul de ghivetă – dar nu-i aşa.

Nu-nţeleg, şi pace! Am cerut o apă minerală, şi mi-au spus că nu au, şi că nu ţin aşa ceva . Mi-au spus că ei fac ceai doar cu apă plată, dintr-aia de la dozator; Cumpăna. Apa de la dozator – ştiţi cu toţii – izvorăşte din inima muntelui. Mă rog – gospodarii din comuna ilfoveană Ştefăneştii de Jos folosesc fix apa asta ca să-şi ude roşiile şi să-şi spele covoarele, aşa că trebuie să fie şi pură, şi cristalină – n-are cum să fie altfel.

Nu-nţeleg oamenii care, altimterea, drămuiesc maniacal numărul de E-uri pe care le bagă în organism, care-şi cresc copiii numărîndu-le dumicaţii de junk, care se şterg pe mîini cu trei rînduri de gel antibacterian şi două de şerveţele umede – şi care-şi încredinţează sănătatea orbeşte unor afacerişti care susţin că au descoperit reţeta trăitului sănătos.

Dacă oamenii ăştia ar intra într-un Mac, într-un restaurant, într-o cofetărie şi ar fi doar pe un sfert de mizer pe cît este în ceainărie, ar ieşi de-acolo băşicaţi şi ofticaţi şi cu plîngerea către OPC gata scrisă. Dar în ceainărie tac chitic. A’ dracu’ dublu standard, frate!

Dacă gratargiul din dosul Ferentariului ar lucra pe jumate pe cît de murdar lucrează creatorii de ceai şi de atmosferă pentru spirit şi trup, credeţi-mă: gratargiul ăla ar lua amendă cît n-ar putea duce.

Nu; n-am nici un dram de încredere în ceainării. Nu; nu-mi plac. Da – mă dau în vînt după o cană de ceai bun; dar nu în condiţiile astea.

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

9 comments to ceai… ce?

  • Duplu plus pentru articolul asta, a mers fix la tinta 🙂 Am fost si eu in ceainaria din Cotroceni acum vreo 6-7 ani, cand aparuse prima oara, si de-atunci nu mi-a mai trebuit sa aud de nici o ceainarie din Bucuresti. E pacat ca am pierdut stiinta facerii ceaiului si a cafelei pe care mai mult ca sigur le aveam imprumutate de la turci acum vreo doua-trei sute de ani. Am baut anul trecut niste ceaiuri pe langa strazile de lanza moscheea lui Baiazid in Istanbul de te faceau sa regreti ca la noi (tot o tara din Balcani) nu exista asa ceva.

  • Eu când mă fac mare o să fac o cafenea.
    Acu’ 15 ani, când lucram la librărie, visam să-mi fac librărie cu cafenea. Între timp au făcut-o alţii, da’ cu ceai. Ghinion. Şi nici măcar nu spusesem la nimerica ideea. 🙂

  • hm

    Diacritico, fă-te mare atunci!

    … şi nu-mi mai pomeniţi de Stambul că acu-acu mă sui în maşină şi mîine mut site-ul pe simply istanbul!

  • Cea de la Cotroceni mi se pare si mie tare dubioasa. Insa Serendipity mi-a placut pentru simpul fapt ca-i linistita si ascunsa. Inainte sa renunti la ceainarii, iti recomand sa incerci si Green Tea, unde au bai mari si multe, alcool si mancare.

  • hm

    Locul de la Serendipity (hai c-am reuşit să-l scriu cum trebe) e pitit frumos; cam multe bălării pentru gustul meu şi nu mă-mpac cu degradarea amenajării.
    Da’ niciodată să nu spun niciodată.

  • HM, să ne zici când vor redescoperi bucureştenii plăcerea orientală a cafelei la ibric/nisip şi a ceaiului negru/verde fără arome de fiţe, acompaniate de dulceţuri, cofeturi şi alte zaharicale atât de uşor de etichetat ca cei mai mari duşmani ai sănătăţii.

    Poftesc o cofetărie cum era pe vremuri, cu prăjitură la farfurie cu linguriţă şi cafea turcească. Oare cer prea mult?

  • hm

    în ziua aia fac cinste la toată lumea.

  • Radu

    Bre, hai s-o dam pe sleau: alea-s locuri misto de mers c-o pisi. Atat. Indiferent ca-s pisi pe care le-ai convins sau la care lucrezi.

    De exemplu eu am mers foarte des la Lente (undeva pe o straduta care pleaca din Batistei), si acolo e placut pentru ca ai liniste inauntru (unde poti vorbi linistit, si probabil ai sesizat ca eu vorbesc usor tare fara sa realizez) si lejer in curte. La cafenea nu-mi place pentru ca e prea multa harmalaie. Doar espressoarele uruie ca o masina agricola gripata.

    Cea mai faina amintire pe care o am intr-o ceainarie este de anul trecut cand am fost seara, pe ploaie si frig (era mai). De vis!

  • armyuser, hai să ne facem cofetărie!
    Radu, alea nu-s cafenele, alea-s baruri cu cafea. În cafeneaua mea se face cafea la nisip. Şi în cafea se pune o picătură de zeamă de lămâie şi un grăunte de sare. Şi se şade pe divan şi se mănâncă şerbet.
    Loc de mers c-o femeie, cum ar fi. Lu’ pisi s-ar putea să nu-i placă.
    🙂

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>