despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

ce toamnă frumoasă-n Gorj!

Unde să mai pleci, unde să mai fugi? Te-ai săturat de toate cele știute de pe lîngă casă dar ți-e, parcă, tot mai greu să tai juma’ de țară spre alte locuri; și te uiți pe hartă: „nu-i așa departe Gorjul ăsta – ia să-l vedem!”

Și nici nu-i chiar așa departe: autostrada, Dealul negru, încurcăturile Vîlcii – și mai apoi drumu-i simplu: deal, vale, alt deal, altă vale; unul din cele mai de vacanță drumuri pe care le poți face – cu atît mai încîntător acuma, că toamna ține cu fiecare.

Fără grabă mare ne-am pomenit la Polovragi: locul ăsta e ca din rai, îmbogățit de oameni vrednici și chivernisiți; se simte cum se-ngrijesc de lucurile lor. Turismul li-i formidabil; rar cineva să plece nemulțumit.

De făcut, da – ai ce face. E peștera și, mai ales, splendoarea aia de Cheile Oltețului: un fir de apă ce-a tăiat un munte-ntreg. Apa, n-o vezi; o ghicești și-o auzi undeva jos, într-o prăpastie. Plimbarea pe-aici face toți banii, mai ales într-o zi călduroasă, cînd simți numai și numai răcoarea muntelui. Te plimbi odată, te mai plimbi înc-o dată: nu te plictisești; n-ai cum. De locuri ca ăsta omul nu se satură.

Aici ar fi stat, cică, chiar Zamolxe: la numărul 143, în casa de cărămidă din stînga, cum treci de primărie.

Peste deal – alt deal, altă vale – ajungi la Baia de Fier, unde te-așteaptă Peștera Muierii; spectaculoasă vizită!

Înc-un deal, înc-o vale – te-ai obișnuit – și te-ncumeți pe Transalpina; dacă vremea ține cu tine ajungi pe acoperișul Gorjului numaidecît!

Te scobori înapoi, fiindcă drumul te poartă, acum, spre Tîrgu-Jiu. Orașul, mic; nu-l nedreptățim numindu-l de provincie – circulă prin el și ultimele trolee „DAC” fabricate la noi (v-am spus că gorjenii țin de lucruri!) – dar omul care vine aici caută altceva: pe Brîncuși îl caută. E Masa tăcerii, e Poarta sărutului, dar mai ales Coloana aia fără sfîrșit pe care-o găsim și azi pusă-n valoare într-o peluză uriașă, nestingherită de nimic în zare.

Turistul de azi își face poze căutînd s-o țină-n palmă, ba chiar – p-onoarea mea – s-o facă să-i iasă din dos; și-s convins că nu duce lipsă de idei și mai creative.

Da’ ce contează – tot turistul vine… și pleacă!

Și alt deal… altă vale… și-napoi la Polovragi, prea bine-i ca să nu te-ntorci. E loc de-nnoptat – pensiuni și case frumoase, dichisite, cu tot confortul – și de pus burta la cale: la „Casa din salcîmi” se mănîncă împărătește.

Nu se termină lucrurile de văzut de pe-aici. La doi pași, spre Vîlcea, e Horezu – cine nu trage pe dreapta aici să caște gura la blide și la atîtea alte lucruri de luat acasă? Și – cum ați ghicit? – peste înc-un deal și înc-o vale, la Măldărăști, dai peste vreo două cule vechi, înconjurate de liniște, verdeață, flori și, mai ales, de istorie. Cînd pleci spre casă – că vine, vine și vremea plecatului! – face să poposești și să caști gura pe la trovanții de la Costești; ia, niște bolovani-acolo, ai zice… da’ nu te mai dai dus de la ei.

Mai multe dealuri și mai multe văi înapoi de-acuma, parcă ți-e milă să nu lungești vacanța, așa că-ți pui în cap să te abați: scutind Dealul negru, o cotești spre Curtea de Argeș. Peisajul rămîne splendid, dar se schimbă ceva din atmosferă: drumurile-s mai proaste și localitățile mai sărace. Treci pe sub minunea nefolosită care-i viaductul de la Topolog și mai mergi – nu mult, ci doar cît să ți se facă iar foame; și asta-i o treabă bună, întrucît în Curtea de Argeș găsești un restaurant care se cheamă „La Costică”, unde te-ndopi ca-n povești. Mănăstirea-i cam la un kilometru, așa că după masă plimbarea pîn-acolo e numai bună.

Și gata: s-au terminat dealurile, s-au terminat văile – știi că te-așteaptă doar drum drept, fără haz, fără poveste – dar mai știi și cum te-ntorci acasă: ca dintr-o vacanță bună, adevărată.

   

toate vacanțele noastre

8 comments to ce toamnă frumoasă-n Gorj!

  • Andrei

    Fotografia cu coloana infinitului pe fundal de nori i-ar fi placut si lui Brancusi.

  • hm

    A fost un cer așa frumos! Mai mare dragul.

  • Alex

    M-am scos..multumesc, am casa la Voineasa, sunteti invitati 🙂
    Veniti doar cu micii mari de la Dedulesti 🙂

  • Să vezi cum e în Țara Dornelor, dacă tot am ocazia să recomand un loc din țara asta. Alături de Pasul Mestecăniș, Pasul Tihuța, comunele Iacobeni, Pojorâta, Ciocănești, Dorna Arini, Dorna Candrenilor, Poiana Stampei, Coșna. Inclusiv Vatra Dornei, dar pentru peisaje și clădirile vechi.

  • Dan

    Prin locurile alea am fost în ultima vacanță petrecută în România, acum 4 ani. E chiar frumos, e senzația de “Românie profundă”, nealterată de modernitate și fără agitația balcanică bucureșteană. Dar când ajungi mai repede la New York decât la Rm. Vâlcea, parcă și lista prioritâților de schimbă…

  • Cristian Ioan

    @Dan,

    Tare faza cu “ajungi mai repede la New York decât la Rm. Vâlcea”!!

    Exact asta bombaneam eu in 1982-83, cand eram stagiar la IPEE Electroarges: pina in ’80 sau 81 existase si un tren direct, accelerat, dar din 1982 “duduiau” de zor masurile de economaie, la Curtea de Arges se ajunge adoar cu personalul, care facea cinci ore!
    In acea perioada zbura Concorde, ce facea numai PATRU ore de la Paris la New-York, iar cand sareai fusele orare, ajugeai chiar cu o ora mai devreme …

    Nici pentru Ramnicu Valcea legatura feroviara nu era mult mai buna …

Leave a Reply to Colecționarul Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>