despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Niţică istorie – Déjà vu

scris de C. D. Mocanu

Prin 2002 problema apei calde şi a căldurii furnizate bucureştenilor de către RADET începuse, pe bună dreptate, să se încălzească. Regia şi Ioan Gheorghe Dabela, directorul ei de atunci, erau obiect de bumbăceală şi încasau din toate poziţiile.

Vâlvătaia dezbaterilor publice era înteţită cu meşteşug de un tânăr hotărât şi vehement, prezent seară de seară pe ecranele televizoarelor. Nega, refuza şi contesta, nu admira, nu aproba şi nu încuraja nimic, ştia tot şi avea soluţii pentru toate. Părea un apostol al termoficării. Cei care mai citiseră câte ceva şi aveau şi un pic de experienţă în ale vieţii au înţeles repede că bate câmpii. Fără să cunoască măruntaiele domeniului, împletea elemente reale cu fanteziile dumisale, dar avea priză la mulţi bucureşteni.

Omul apăruse ca o cometă din hăul organizaţiilor, asociaţiilor, federaţiilor de asociaţii care la acea vreme se ocupau de orice. Absolvise în 1993 Facultatea  de Electronică şi Telecomunicaţii, specializarea telecomunicaţii, din cadrul U.P.B. De atunci şi până în 2001 lucrase ca inginer proiectant la S.C. Electromagnetica S.A. Adică fusese şef peste o masă de lucru şi peste o foaie de hârtie. Astea erau toate argumentele care-i justificau priceperea într-o meserie fără vreo legătura cu telecomunicaţiile.

În vâltoarea evenimentelor, implicat într-o chestiune penală, directorul Dabela a fost demis. O minte diabolică a apăsat butoanele potrivite şi pe 23 ianuarie 2003 Consiliul General, dominat de P.S.D., îl numeşte director general interimar la RADET chiar pe cel care mânca zilnic termoficare pe pâine. Gherţoiul a înghiţit nada.

Nici nu s-a înscăunat bine şi a început să le explice bucureştenilor că el n-a zis ce-a zis înainte de numire, atunci când era liber profesionist, că altceva trebuiau să înţeleagă cei care-i sorbeau vorbele seară de seară la ore de maximă audienţă. A apărut apoi din ce în ce mai rar şi de fiecare dată se tânguia cât de nenorocit este sistemul pe care el ar vrea să-l conducă spre lumină şi progres, dar nu este lăsat. Ţi se rupea inima de suferinţa tânărului „Ştie Tot”.

Naivul nepriceput şi guraliv n-a făcut nicio scofală, s-a compromis, a fost înlăturat după 4 (patru) luni (19 mai 2003) şi a dispărut din viaţa publică. Nimeni n-a mai auzit de el. Măcar de-ar fi înţeles că a fost lucrat cu meşteşug şi ar fi învăţat ceva din schema care i s-a aplicat.

Au trecut câţiva ani. O altă cometă a apărut în viaţa publică bucureşteană şi tot din negura uniunilor, asociaţiilor, comisiilor, comitetelor, atoateştiutoare. Matematician valoros, laureat al Olimpiadei Internaţionale, studii, masterat şi doctorat la Paris, promitea o carieră de succes în domeniu. Institutul de Matematică al Academiei Române l-a primit ca pe o tânără speranţă a cercetării. Şi a rămas doar o speranţă timp de 18 (optsprezece) ani, din 1996 până în 2016. În ăst timp şi-a desăvârşit priceperea în arta conducerii. A fost şeful unui colectiv numeros format din masa de lucru şi foaia de hârtie.

După doar doi ani dedicaţi cercetării, în paralel cu munca ştiinţifică, a început să desfăşoare o intensă activitate civică transformată mai apoi în activitate politică. A ratat astfel ocazia de a lăsa matematicii o teoremă care să-i poarte numele. (Teorema lui Nicuşor! Uau!!)

Devenit peste noapte foarte priceput în urbanism, în protejarea patrimoniului şi în administraţie publică (le-o fi studiat la Facultatea de matematică?), s-a apucat cu râvnă şi scandal să salveze Bucureştiul şi România. Ca să faci caragaţă şi să le dai unora bastoane la cur nu-ţi trebuie vreo pricepere. E suficientă obrăznicia. Agresiv, cu un discurs poticnit, incoerent, s-a făcut remarcat şi susţinătorii s-au înmulţit. Câştigarea unor litigii în care s-a implicat cu pasiune i-au creat o oarecare notorietate.

A candidat ca independent pentru funcţia de primar general şi s-a clasat al treilea, a fost preşedintele fondator al unui partid pe care l-a abandonat pentru că alţii, cu mai multă vână, i-au luat faţa, a candidat din nou la cea mai înaltă demnitate din Primăria Bucureştiului şi a fost al doilea, a ajuns deputat în Parlamentul României şi n-a lăsat urme decât pe documentele de încasare a îndemnizaţiei lunare. Pentru un politician serios, vrednic de încredere, bilanţul este cam subţire. În schimb a obţinut numeroase distincţii decernate de sectorul ONG. Din eşec în eşec, din scandal în scandal, omul a rămas tânără speranţă, deşi a ajuns la vârsta de 51 de ani.

Sorocul unor noi alegeri locale şi parlamentare se apropia. Cel care se străduia zgomotos să salveze Bucureştiul şi România încurca socotelile unor partide încleştate într-o bătaie fără reguli pentru putere şi bani. Prin subteranele politicii dâmboviţene nişte edecuri hârşite în toate relele au hotărât să şi-l facă aliat. Un partid l-a luat de suflet, l-a sprijinit să se aleagă primar al capitalei şi s-a ales. Cum nimic nu e gratis pe lumea asta, totul se plăteşte, va trebui să achite preţul.

Până aici, filmul ăsta l-am mai văzut. Avea ca erou principal un alt salvator, specializat în telecomunicaţii, pus de o voinţă politică director la călduri şi ape călduţe.  Un partid l-a ajutat să-şi dovedească incompetenţa, s-a ales bules de el şi cei interesaţi au înlăturat astfel zgomotul care nu le dădea pace.

În continuare lucrurile sunt previzibile. Istoria se repetă. După alegerile parlamentare, guvernul, oricare va fi acesta, îl va lăsa pe noul primar general să-şi rupă gâtul, îl va folosi întru slujirea intereselor sale (care nu prea se întâlnesc cu problemele multe, grave şi dificil de rezolvat ale Bucureştiului), iar primarul făcut în laborator n-are încotro, se va supune. Unora le va plăti datoria, pe ceilalţi îi va asculta de nevoie. Ingrată situaţie. Lipsa de experienţă şi de vigoare îl vor pierde.

Dinspre mine, domnia sa se vede aşa:

• Are dificultăţi de comunicare publică. Se exprimă greoi, poticnit, incoerent, fără noimă. Cea mai recentă dovadă este discursul rostit la ceremonia de instalare în funcţie.

• Nu se uită în ochii interlocutorilor. În timp ce vorbeşte privirea i se plimbă peste tot, dar îi ocoleşte sistematic pe cei cărora li se adresează.

• Se îmbracă neglijent. Umblă cu gâtul belit, fără cravată. Haina, mai bine zis hăinuţa, prea mică, cu mânecile scurte, pare a fi primită de pomană. Probabil se simte obligat să o poarte în amintirea răposatului. Cât timp se reprezenta doar pe dumnealui putea să umble şi în budigăi, nu deranja pe nimeni. Acum ocupă o demnitate importantă, reprezintă Bucureştiul, capitala României, şi nu îi mai este permis să se îmbrace cum îi tună dumisale. În zilele de sărbătoare, când merge la biserică, vecinul meu nea Gică tractoristuʼ poartă straie mai bune şi mai îngrijite decât ditamai primarul general.

• Împins de comanditar sau din proprie iniţiativă se întâlneşte prea des cu presa. Lipsit de spontaneitate, se lasă provocat, îşi dă cu părerea, după ureche, despre chestiuni pe care nu le are în fişa postului şi devine astfel o pradă uşoară. Bate câmpii cu graţie, dă cu bâta în baltă şi se stropeşte din cap până-n picioare:

– A anunţat în faţa presei că Ministerul sănătăţii a implementat sau este în curs de implementare, sistemul informatic care prezintă localizarea persoanelor infectate în timp real. După ce mentorul, protectorul şi lumina sa călăuzitoare, prim ministrul gevernului aflat acolo, a explicat că un astfel de sistem încalcă drepturile fundamentale ale omului şi că nu poate fi folosit decât cu acordul celor urmăriţi şi localizaţi, a cotit-o şi a început să explice ce ar fi trebuit să înţeleagă o ţară  întreagă din spusele dumisale.

– La aceeaşi întâlnire cu presa a vorbit de carantinarea unei străzi sau a unui grup de străzi. Întrebat cum se poate face asta edilul a răspuns: „Eu cred că putem să luăm măsura pentru că avem un efectiv de 1.500 de oameni alocaţi pentru această chestiune pe tot ce înseamnă ordine publică”. Şi cum ziariştii au vrut să afle în ce fel se poate împiedica circulaţia persoanelor primarul general a spus: „E o chestiune pe care să o implementeze Poliţia Naţională, Jandarmeria şi Poliţia Locală, ştiu să o facă”. La faţa locului a dres-o prim ministrul şi pe asta, în schimb a reacţionat vehement Federaţia Sindicatelor Democraţice din Poliţia Română prin purtătorul de cuvânt, comisarul şef Christian Ciocan, care l-a tăvălit rău de tot.

• Nici mandatul nu-i fusese validat şi s-a apucat să ameninţe cu demiterea, cu puşcăria, cu concedierea, cu restructurarea, cu desfiinţarea. Greşeală tactică de amator în ale conducerii. Cei vizaţi îi vor face viaţa un calvar. Nu ştie că atunci când lupul intră în stână, câinii atacă împreună.

• După ce a fost prezentat în campania electorală ca un Greucean al administraţiei publice, capabil să readucă soarele şi luna pe cerul înnegurat al Bucureştiului, fără să nege vreodată, acum cere răbdare şi solidaritate pentru că sunt nişte probleme grave şi urgente cu care ne confruntăm… răbdare şi le vom rezolva.  O să fie bine şi la vară cald!

• Doar pentru că sunt „oamenii luʼ Firea” nu are încredere în nimeni dintre cei cu care ar trebui să colaboreze, mai ales acum în faza de început. În felul ăsta s-a autoblocat. Nu ştie de unde să apuce problemele importante şi atunci îşi face de lucru ocupându-se de fleacuri:

– Însoţeşte poliţia la un restaurant din Herăstrău în care se desfăşura un guleai fără respectarea normelor legale de protecţie sanitară. Contravenienţii au fost amendaţi şi uşuiţi pe la casele lor.

Probabil, primarul general a semnat ca martor cuvenitele procese verbale!

– Plănuieşte deschiderea pentru public a  intrării principale  a Primăriei, cea dinspre bulevardul Elisabeta. Iată: Am făcut o promisiune. O s-o mi-o ţin în continuare, vom deschide uşa mare a Primăriei, dar amân acest moment până la momentul în care Bucureştiul va avea mai puţin de 100 de îmbolnăviri de coronavirus în acea zi. În prima zi în care Bucureştiul va avea mai puţin de 10 de oameni care se vor îmbolnăvi de coronavirus vom deschide uşa mare a Primăriei. Ipse dixit!

– Se duce în inspecţie la şefii de la Termoenergetica după ce a anunţat public că îl va da afară pe director, fără să spună şi pentru care fapte. Aşa vrea muşchiul astenic al domniei sale.

Priorităţile administraţiei municipale sunt neglijate şi vom afla încă o dată că „iarna nu-i ca vara”.

• Traversează perioada de sperietură şi bâjbâială, coşmarul celor care ajung pe o funcţie fără să aibă şi pregătirea necesară. Mai devreme sau mai târziu, unii se dezmeticesc şi pleacă. Alţii, niciodată.

• Este nesigur, ezitant, trăsătură a celor incapabili să ia singuri decizii.

• Îl însoţeşte pe preşedintele partidului (şi prim ministru) care l-a făcut primar general la toate manifestările publice la care acesta nu oboseşte să participe. Se ţine după el ca mielul după oaie. De curând amândoi de mânuţă, smeriţi şi umili, au bătut la poarta ambasedei S.U.A. întocmai ca supuşii care merg la reprezentantul metropolei pentru a se adăpa cu înţelepciune şi pentru a primi noi ordine pe care le vor executa negreşit.

Mamăăă! Nu-i e bine vacii noastre!

Îl creditez pe noul primar general, deşi nu e alesul meu, cu încrederea pe care bucureştenii i-au acordat-o prin vot. Aşa se întâmplă în democraţie. Presimt însă că destul de repede voi fi nevoit să-l trec pe lista lungă a debitorilor de la care nu am recuperat decât satisfacţia neîndestulătoare că i-am citit bine.

Îmi doresc să mă înşel!

Ani mulţi şi-a „făcut” susţinătorii din vrăjeală, din vorbe. A venit vremea faptelor, mai valoroase decât toate vorbele la un loc. Aşteptările sunt mari şi zic şi eu ca unul din banda lui Bozoncea, starostele de hoţi din „Groapa” Cuţaridei: Acum să te vedem p..ică!

15 comments to Niţică istorie – Déjà vu

  • MARIVS IMPERATOR

    Mda, cum le stiti dvs pe toate!

  • Neexistand totusi o facultate de primari, va trebui sa ne multumim si cu un absolvent de matematica. Chiar daca analiza ar fi acceptata de toti votantii lui Nicusor, tot ar fi o problema. Anume ca personajul pe care-l inlocuieste trebuia neaparat sa plece ca ne bagase in gard. Toti ne-au bagat in gard (si securistii veniti pe fiiera marina sau medicina)iar altii nu erau suficient de credibili in parametri de moralitate incat sa fie votati. Eram intr-o mutare fortata, ca sa zic asa. In ce priveste discursul, nici Regele George VI al Marii Britanii nu excela dar asta nu l-a impiedicat sa fie coerent in functia lui.

  • Eu unul am incredere in ND ca va fi corect, transparent si scrupulos, pentru ca nu stie sa fie altfel. Mintea ii functioneaza cu cifre, analize, sisteme si reguli clare si ordonate si nu are “cuvintele la el”, chiar are dificultati in interactiune si comunicare. Deci si sa vrea si n-ar reusi sa “imbarlige”, sa manipuleze, iar mizeriile care i se va baga pe gat sa le faca vor fi probabil facute asa de prost si de evident incat orice watchdog va putea reactiona imediat, si el probabil chiar si-ar dori asta, sa fie scos din situatiile respective de societatea civila. Intrebarea e daca vor fi dispusi sa o faca, dar asta tine de ei, nu de el.

  • C.D. Mocanu

    @Adrian & Cavalary:
    Vă împărtăşesc opiniile. Am doar două observaţii:
    – Există totuşi o facultate de primari. În cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative funcţionează Facultatea de Administraţie Publică. Pregăteşte, la nivel universitar şi postuniversitar, funcţionari publici, inclusiv primari.
    – Regele George VI avea un defect, era bâlbâit. Cu muncă ambiţioasă şi cu ajutor a reuşit să-l depăşească.
    Altfel repet, şi eu am încredere în ND. Doar că nu-mi fac iluzii pentru a nu fi dezamăgit.

  • TVlad

    Mai adaugati la lista exemplelor pe unul: celebrul analist economic Ilie Serbanescu. Mai tineti minte ca a fost pus la un moment dat ministru de finante (sau a economiei, nu mai stiu exact). Sa fi vazut ce contrast evident intre discursurile lui de dinainte si de dupa… De unde inainte tuna si fulgera, dind lectii celor aflati atunci la cirma economiei, atunci cind le-a luat locul a inceput sa se bilbiie si in scurt timp a plecat sau a fost dat afara. M-as fi asteptat atunci sa aiba bunul simt sa se retraga din peisaj. As! In saptamina imediat urmatoare si-a reluat locul la tv, ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat.
    Revenind la subiect, sper sa va inselati. Eu am incredere in Nicusor Dan; sigur nu o sa reuseasca sa faca tot ce si-a propus insa as fi multumit sa aseze lucrurile in directia corecta.

  • Atunci o sa ma duc si eu sa fac SNSPA la seral, ca poate candidez peste 4 ani …
    Asta cu SNSPA e precum aia cu colegiul de aparare pe care l-a absolvit tot omul politic nerespectabil. Ronald Reagan n-a facut scoala de guvernatori sau de presedinti. Cred ca nici Clint Eastwood (ce-i drept, orasul lui nu avea termoficare). Functia de primar este una politica in sensul ca omul care ocupa functia trebie sa aiba inteligenta si decenta sa decida care dintre optiunile care i se pun pe masa sunt cele de urmat. Sa stie sa-si aleaga oamenii care pot sa-i spuna cum sa faca si daca se poate face ceea ce are ca viziune de management. La scoala aia de primari nu face decat chestiuni tehnice, de legislatie si management. Vreau sa spun ca degeaba faci asta daca nu ai viziune. Dar daca ai viziune, poti face ce-ti propui daca ai echipa in jurul tau care sa fie onesta si competenta.

  • C.D. Mocanu

    @adrian:
    Doar ca să fim drepţi: SNSPA este o instituţie de învăţământ superior de stat din reţeaua Ministerului Educaţiei ca oricare alta. Colegiul Naţional de Apărare, spre exemplu, este un curs de perfecţionare organizat de Academia de Înalte Studii Militare pentru politicieni, în general nerespectabili, aşa cum spuneţi.
    Chestiunile tehnice, de legislaţie şi management sunt şi ele foarte importante, necesare, dar nu suficiente. Cu viziunea e puţin mai complicat. Subiectul merită analizat.
    Eu aştept cu răbdare să văd … viziunea noului primar general. Până acum cred că nu n-am uitat prea bine.
    Dacă doriţi să fiţi întâiul gospodar al urbei, nu politician, vă voi sprijini cu bucurie şi entuziasm.

  • hm

    Nouă ne-ar fi de folos să știm ce crede și ce vrea noul primar; ce-l mînă și – mai ales – cui crede că-i e dator.
    Deocamdată astea-s lucruri nedeselușite iar îndatorirea noastră publică e să nu le lăsăm ascunse.

    • Din pacate dator ii e lui Orban, d-aia ziceam de mizeriile care i se vor baga pe gat.
      Cat despre viziune, nu cred ca are. Adica, ziceam de cand cu plecarea din USR ca in cazul lui n-as spune ca nu-si doreste asumarea unei ideologii, ci ca ideologia lui e lipsa ideologiei. La nivel urbanistic, singurul interes clar pare a fi patrimoniul construit, dar in afara de asta nu vad sa aiba vreo o cauza. E matematician si… lawful neutral, sa fie in litera legii si sa urmeze anumite modele matematice. Un exemplu a fost in interviul de la Pro imediat dupa alegeri, cand a fost intrebat de trafic si spunea ca exista un model matematic care rezolva asta, introduci datele de trafic si-si da un rezultat care-ti spune ce ai de facut. Cam asa cred ca o sa abordeze problemele in general.
      Nu ca mi-ar conveni asta in sine, as vrea sa vad pe cineva cu viziune, cu un proiect clar, niste cauze pe care le sustine (evident preferabil sa fie aceleasi cu ale mele, dar ecologia e ceva folosit cel mult ca retorica in politica de pe la noi iar politicile economice de stanga radicala sunt nu inexistente ci infierate de mai toata lumea, asa ca oricand va fi doar o alegere a raului ceva mai mic), dar deocamdata asta avem, cu asta defilam, si din posibilitatile existente acum nu vad o persoana mai potrivita, sau mai putin nepotrivita daca vreti, pt. aceasta functie.
      Iar daca va fi “infrant de sistem”, ma astept sa recunoasca.

  • hm

    Măreț n-o să fie, n-ar fi bine să i-o ceară nimeni și e important ca cei care au tras pentru el să tragă-n continuare -și dacă el crede că (și) lor le e dator, o să fiu mulțumit.

  • La un oras ca Bucuresti nu se poate sa fii exclusiv gospodar; inevitabil functia presupune abilitati politice si de comunicare. SNSPA e bun ca sa stii cu ce se mananca. Eu cred ca in timp are minimele cunostinte despre cum si cu ce se mananca. Nici eu nu pot sa garantez ca exista o viziune de dezvoltare dar stiu ca exista una privind o reactie mai buna la ce exista in prezent. Cum am mai zis de prea multe ori, dezvoltarea dictata de indivizi si grupuri de interese e mult prea rapida la Bucuresti pentru administratie. In loc administratia sa faca si investitorii sa vina, administratia gafaie sa tina pasul cu aia. Deci nici eu nu am prea mari asteptari, cel putin pe masura sperantei. Dar sunt multumit ca mafia va avea zile un pic mai grele decat in mandatul madamei.

  • bogdan

    eu m-as bucura daca ati face un exercitiu: daca deveniti primar al bucurestiului, care ar fi primele 3 masuri pe care le-ati lua si cum le-ati implementa.

  • hm

    Am putea să ne gîndim și noi, dacă din păcate nu i-am auzit pe candidați abordînd exercițiul.

  • bogdan

    @hm: sunteti prea criptic pentru mine.

    • hm

      păi, nu – în campanie a zis vreunul: „încep cu asta, asta și asta?”
      Pe asta o încep în prima zi și vreau s-o termin în juma de an, pe astalaltă în a treia zi și o termin în două luni?

Leave a Reply to Cavalary Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>