Una din cele mai puțin luate-n seamă bucăți de București: Știrbey Vodă, între Schitu Măgureanu și Berzei.
Nu se plimbă nimeni pe aici, mașinile gonesc doar într-o direcție – zona e fără vad, fără bucurie; mare păcat!
Celor care cred că e-n pericol – cică s-ar putea să dispară casa de la 132 – să le zicem că pericolul pîndește de mult. Sînt o sumedenie de proprietăți depreciate voit; o droaie de loturi care caută să se lărgească pentru construcții noi; și, mai ales, prea multe intervenții contemporane care deja au schimbat definitiv aerul străzii.
E de-ajuns să pierdem cinci-zece minute, luînd la pas locul ăsta și ne-am convins!
Încă de la intersecția nevalorificată cu Berzei ne sare-n ochi un hotel nou, ce se-ntinde peste un chioșc și sprijină o casă ce nu mai are mult. Urmează, cum mergi spre centru, două părți de-a dreptul inegale. Pe stînga, o alternanță formidabilă de curți părăsite, case nelocuite și de construcții noi; de-abia spre intersecția cu Schitu Măgureanu/Popa Tatu strada-și revine-ntr-o armonie elegantă.
Pe dreapta, în schimb, fel de fel de vilișoare, bloculețe și chiar palatul sumbru unde funcționează D. N. A. – zici că-i altă stradă.
Habar n-am de unde dezechilibrul ăsta; poate să fi fost o stagnare interbelică, cu gîndul la o viitoare sistematizare și a creșterii importanței străzii? Să nu uităm că ideea urma să se reia și după Război și că nealinierea străzii e și azi năucitoare.
“Celor care cred că e-n pericol – cică s-ar putea să dispară casa de la 132 – să le zicem că pericolul pîndește de mult”. Deci, acum după patru ani de la postarea noastră (în realitate, cred că zăcea aşa de mai mulţi ani) se îngrijorează -vocal- unii că o să dispară…Bine, pa!
Cine nu știe, să se ducă prin spate, pe Berthelot, îs acolo niște pîrloage care de-abia așteaptă să se unească cu loturile din Știrbey.