despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

două povești

Mă uitam la poza asta ce-nfățișează intersecția de la BIG Berceni acum vreo 40 de ani: vremuri frumoase, după unii – lucrurile mergeau, toate erau așezate. Ce înșelător!

Nu-i nevoie decît să te uiți mai de-aproape și să vezi mai încolo de aparențe.

Frapant, numărul de barăci, chioșcuri și coșmelii care funcționau aici, la capătul de linie al autobuzului; expresie a comerțului care subzista prin astfel de locuri unde – cum am spune azi – „fiscalizarea” era o glumă.

Ne uităm la pomișorii plantați pe marginea șoselei – unul lipsă, altul vai de mama lui – și ne dăm seama că lucrurile se tîrau, nu mergeau.

Ce să mai zici de potecile practicate pe așa zisul spațiu verde? Cui îi păsa – și atunci – de omul care trebuie să ocolească ca s-ajungă unde are treabă?

Înțelegem toate astea acuma, cînd ne chinuim să facem din orașul nostru ceva mai bun și căutăm motivele istorice pentru care ni-i așa de greu.

Dar să mai privim iar poza: de data asta doar cu gîndul c-au trecut peste ea și peste locurile astea patru decenii; ne mai spune, oare, și alte povești?

Da’ cum să nu – trebuie doar să le căutăm. Sîntem la Mandravela, la doi pași de Mărțișorul lui Arghezi și de locul care-a rămas în mintea noastră ca Spitalu’ 9.

Aici întorcea – încă din 1953 – autobuzul 131, care mergea mai departe pe Văcărești în jos, pe Splai, pe la Unirii, Universitate, Romană și dup-aceea pe Dorobanți, ieșind la Triumf și ducîndu-se pînă la Scînteia: cred că era cea mai frumoasă călătorie pe care-o puteam face în copilărie.

Capătul de linie era – se vede bine! – un loc animat, cu comerț, oameni și du-te-vino. Orice stație și răspîntie mai importantă era, de fapt, un mic univers.

Troleele ajungeau aici de pe la mijlocul anilor 60, urcînd de la Unirii pe Splai și pe Văcărești; de-abia peste un deceniu urma să se deschidă bulevardul Pionierilor, de la Șincai spre Abator. Tramvaiele care veneau dinspre Bellu pe Olteniței nu mergeau înainte, ci coteau pe șoseaua Berceni; încă nu mergeau tramvaiele spre Abator în jos: de-abia prin 86 apăreau și un an mai tîrziu se opreau temporar pentru construcția podului nou peste Dîmbovița. Să nu uităm că, după pornirea metroului de la Dristor spre Gara de Nord, linia de tramvai de pe Mihai Bravu-Ștefan cel Mare ar fi urmat să dispară și nici că segmentul dintre Vitan și Abator al arterei inelare este, în realitate, o străpungere relativ recentă din punct de vedere istoric.

Zărim și complexul comercial ce-a dat numele zonei – Bigul; cine să-i spună „Piața Sudului”? – și mai amintim că aici nu opreau autobuzele rapide ce legau Berceniul de oraș. Linia 331 făcea stație la Nițu Vasile și dup-aceea doar la Timpuri Noi; după Revoluție, cînd s-a reînființat legătura cu Unirii, nici autobuzul 313 n-a oprit cîțiva ani buni la Big.

Capătul de linie urma să dispară după mijlocul anilor 80, cînd, odată cu inaugurarea metroului, Berceniului i s-au tăiat toate legăturile de suprafață cu Centrul.

poza am găsit-o pe facebook – nu mai știu precis unde

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>