Halal an – nici la dușmani să nu-l dorești – dar nu nenorocirile lui 2020, ci nebănuitele resurse și progresul omenirii să ne rămînă!
Aici, în mica noastră publicație, n-am lăsat nimica să ne-oprească: fiece zi a venit cu ceva nou, bun, interesant – ia să ne gîndim numai, ne-ndreptăm spre nouă mii de materiale publicate. Cu atît mai greu să strîngem, acuma cînd tragem linie, doar cîte ceva din toată strădania anului.
Ne-am adus obolul civic, mutînd din loc nu munții, ci stîlpii – și mutatul stîlpilor, oameni buni, e mai greu decît credeați.
Nu-i de mirare că această campanie, pentru demontatul stîlpilor periculoși, a fost cea mai urmărită temă a anului. La fel de larg interes s-a dovedit și discuția despre oportunitatea troleibuzelor survenită deciziei moscovite de-a desființa acest mijloc de transport.
Ne-am și relaxat, ce să zicem; am bătut cît am putut de mult Capitala, ba pe pe la Foișor, pe Sirenelor-Sabinelor (în prezent și-n trecut), pe la niște blocuri interesante și pe la institutele și clădirile administrative bucureștene, pe Trafic Greu și am descoperit cît de urît arată dosurile clădirilor neîngrijite din Centru.
Prea departe n-am mai fost; dar ne-a ieșit o vacanță-n Gorj, de numa-numa!
Cît am mai stat priponiți pe-acasă, ne-am întors spre vremurile mai vechi, căutînd monumentalitatea goală a Capitalei, regăsind atmosfera din anii ’90 în fragmente din memoria ziarului „Libertatea”, din mii de mărunțișuri ce răzbat din imaginile vremii și o colecție de elemente utilitare ale autoturismelor; ne-am mai dumirit ce căutau turcii în Vitan, ne-am luat după Leon Vodă și-am sărit gardul Ateneului.
Dintre descoperirile anului amintim terasa-surpriză a cinematografului „Ileana” și pasajul subteran de la „Mecanica Fină”.
Și-apoi, alte și alte detalii pe lîngă care ne-a plăcut să trecem, cu pasul și cu gîndul: o colecție de moțoflendere, o lecție de cum să „termini” un stîlp, am luat la puricat substațiile electrice ale transportului public, punctele termice dintre blocuri și alte lucruri dintr-astea pe lîngă care trecem… fără să le băgăm în seamă.
Ne-am uitat la pridvoare… ceva între copertine și mansarde, ne-am băgat pe sub arcade și coloane și pe sub pasarelele bucureștene și-am întocmit o mică istorie a complexurile comerciale și chiar a Poștei Române.
Și, cum ne place nouă ca la sfîrșit să ieșim mereu în cîștig, uite că ne-am îmbogățit, luîndu-l pe Vlad Slavici.
comentarii