despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

Oţetaru’

scris de Florin

Nu, nu este vorba de un miliardar aflat în divorţ, nici de un fotbalist al cărui transfer pe două bile colorate şi trei cioburi de oglindă e prezentat ca o mare realizare a sportului românesc, şi nu e vorba nici măcar de o vedetă mondenă, a cărei singură realizare e că există.

Nu, nu este nimic din toate astea. Este vorba despre o plantă, care îşi începe viaţa ca o buruiana şi se transformă într-un adevărat copac. Remarcabilă este puterea de adaptare a acestei buruieni/tufiş/copac etc. Dacă suntem puţin atenţi o vom vedea aproape peste tot, dar în special pe locurile virane. Un prieten care se chinuie de ceva timp să scape de ea mi-a spus ca planta asta e un fel de bambus autohton, având un ritm de creştere pe”rapid înainte”. De la un timp însă, ea apare în locurile cele mai ciudate, şi anume pe clădirile părăsite.

Pozele de mai jos sunt facute în oraş (şi nu, aşa cum s-ar crede, pe la periferiile uitate de lume): la Gara de Nord, pe Calea Victoriei, pe Moşilor şi, bineînţeles, în Centrul Vechi. Poate că verzitura asta ar trebui să se cheme (în antiteză cu florile de „Nu mă uita“) „M-ai uitat de tot“. Dar cum o imagine face cât o mie de cuvinte, iată şi pozele.

6 comments to Oţetaru’

  • super! măcar aşa să avem un oraş verde…

  • Ando

    Foarte tare ! acum mi-a cazut fisa : am un balcon la Mihai Bravu unde tot ce-am incercat in materie de flori a esuat din cauza poluarii auto si a caldurii excesive( vara bate soarele toata dupa-amiaza). Am sa incerc si cu otetar 🙂
    dar nu stiu de unde sa iau seminte …sau asta se rasadeste
    cu radacina cu tot ?

  • hm

    eu zic să lipseşti de-acasă vreo lună-două, şi găseşti la-ntoarcere oţetari şi-n sufragerie.

  • Harvey

    ASTA e cosmarul copilariei mele. Am pus o data mana pe unul… Traiesc momente de-a dreptul proustiene, e de-ajuns sa-mi amintesc momentul si nu mai mananc o saptamana

  • Freesys

    “…NATURA GASESTE O CALE…” – Jurassic Park

  • Dan

    Pana una-alta ieri copacii din specia in chestiune de pe campul viran din fata blocului erau din nou pusi la orizontala, cel probabil prin metoda “topor”. Tampita tara avem daca am ajuns sa taiem copacii pentru a descuraja folosirea lor drept adapost pentru aurolaci, etnobotanici sau pur si simplu pentru oameni fara contract la “gunoieri”. Dar ce apreciere sa mai emit daca la 2km distanta s-au pierdut poate 2 luni de zile pentru o autorizatie de desfiintare a florei spontane (tot oţetari!) necesara pentru progresul lucrarilor la metrou. In fata blocului meu n-au mai ajuns insa de mult garda de mediu, politia sau adp-ul…

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>