despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

7 mașini vechi CXXXIV

de Ando, Bobocul și HM

Acum zece ani publicam primul articol cu mașini vechi. Habar n-aveam c-o să fie serial; c-o să fie prilej de explorare; c-o să ne aducă prieteni; c-o să-l stîrnească pe Ando să scrie. Așa-i viața: nu știi niciodată unde ajungi.

Zece ani… azi, la episodul 134, am putea sărbători: avem de ce!

Avem și cu ce? Doar nu de ieri, de-alaltăieri ne dăm seama cît de puține mașini vechi găsim pe stradă.

Ei, da: avem. Nu-s ele cele mai nemaipomenite rable, dar nici de rușine nu ne facem cu ele. Plus că… vedeți voi, pînă la urmă, serialul nostru e despre bucuria de-a căuta și de-a găsi: și, cîtă vreme n-am pierdut asta, e bine.

Din trafic, un Renault 20. Sau Dacia 2000, dacă ținem neapărat să ne lăudăm c-am fi asamblat, cîndva, cîteva modele.

De pe stradă, vrednicul strămoș: Renaultul 16 – una din mașinile alea care au rămas pe merit în memorie, deschizînd drumuri, gusturi, lansînd mode, influențînd istoria.

Nu putem lăsa de-o parte încercarea autohonă de-a crea un hatchback, din modificarea Daciei.

Nici să trecem cu vederea Dacia însăși – ce vreți, e mașina noastră, chiar dacă tot de la Renault se trage.

 

Dintr-o curte, o relicvă a trecutului: inimosul Multicar est-german.

Și-a făcut loc și-un Ford Transit – pe merit, întrucît a fost una din dubele care-a schimbat lumea utilitarelor.

Și două Transportere – grozav cît a reușit VW să tragă de duba asta cu motor în spate (bunînțeles, boxer pe benzină)…

La sfîrșit, o colecție de Porsche-uri, în felurite ipostaze.

cu imagini primite și de la Romanian CarspotsAbandoned Cars of Romania.

(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici

Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.

14 comments to 7 mașini vechi CXXXIV

  • Andi

    La multi ani,fromos proiect.N-am mai vazut un Multicar de mai bine de 15 ani,acesta pe unde e? Poate il duc pe batran sa-l vada sa-i starnesc amintiri.

  • hm

    mulțumim! Îl rugăm pe Ando să ne zică unde era, el l-a vînat 🙂

  • C.D. Mocanu

    În Dresda Multicarul este încă o prezenţă vie, mişună prin oraş. Sunt multe în diverse configuraţii, inclusiv perie şi stropitoare pentru curăţarea străzilor.

  • La mulți ani și la cât mai multe articole de acest fel!

    • hm

      la cît mai multe rable! Nu pot să ridice primarii cîte lasă bucureșteanul să ruginească

      • Stai liniștit că încă se mai găsesc destule mașini din astea de care ne plac nouă. Trebuie doar căutate ceva mai bine decât acum câțiva ani. Mă bucur că ați ajuns la zece ani de când vă ocupați de această serie de articole. Zilele astea revin și eu pe blog cu episodul patru din seria „Mașini vechi descoperite pe străzile orașului”. De vreo două luni de zile am început să bat, din nou, străzile mai des și să trag în fotografii toate mașinile interesante peste care am reușit să dau. Sper să-mi devină un obicei.

  • […] le urăm mult succes celor de la SimplyBucharest la intrarea în al doilea deceniu al seriei de maşini vechi! Camionul militar din imagine a fost surprins lângă Gara Centrală din Bruxelles, într-o parcare […]

  • Dan

    Fratele mamei mele a câștigat o dacie 1300 la loz în plic cândva prin anii ’70, modelul original cu “Colibași” pe volan, fără lunetă încălzită și fără lampă de mers înapoi. A fost prima mașină din familia extinsă, cu ea am fost eu adus acasă de la maternitate; sigur că nu în vreun scaun sau în vreo “scoică” sau alt accesoriu de siguranță. Centuri pe spate nu avea, dar oricum în acele vremuri nu se purtau nici în față. Cam alea au fost vremurile.

    • hm

      Oglindă retrovizoare exterioară pe partea șoferului avea? Nici asta nu era neapărat folosită pe atunci. Pe partea pasagerului, nici atît.

      • Dan

        Din câte țin minte, avea oglindă pe partea stângă, dar pe dreapta sigur nu. Din ce discuții am mai prins pe atunci, nu trebuia să apăs pe accelerație cu mașina oprită fiindcă “se îneca” – probabil că pedala controla direct admisia de benzină în carburator. Sau la capitolul calitate, proprietarul se plângea că o primise cu porțiuni de tablă nevopsită la interior sau în zone accesibile doar cu capota ridicată, problemă rezolvată cred cu pensula la momentul respectiv. Dar una peste alta, mașina respectivă a fost un pas mare înainte pentru noi ca societate.

      • Ando

        Apropo de accesorii pentru Dacia 1300. Efectiv nu mai ştiu când s-a pus la noi problema centurilor de siguranţă…Cert este că erau ceva discuţii prin anii 1975-77, aşa că la prima mea excursie “în afară”, adică în URSS, în 1978, ştiam deja de problemă şi am cumpărat de acolo un set de centuri şi o minunată pompă de picior(cu manometru) pentru cauciucuri. Erau mult mai ieftine ca la noi. Interesant este că la Dacia 1300 pe care o aveam (producţie 1977) erau deja prevăzute piuliţele pentru centuri, aşa că nu a fost o problemă montarea celor ruseşti. Le ţin minte şi acum pentru că erau de culoare gri-închis, metalizat.

  • hm

    Acum vreo 15 ani am încercat și eu să conduc o berlină, dar după ce-am dat-o-n nas de vreo două ori m-am lăsat păgubaș…

Leave a Reply to Ando Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>