În sfîrșit, ceva bun se-ntîmplă la Matache! Era și timpul, zău așa.
Ceea ce cauți se află pitit îndărătul unei uși de fier între pescărie și florărie, pe care-s lipite două mici abțibilduri; de un’ să ghicești ce-i în spate?
Bine, dacă stai vreo juma’ de minut în stradă – căutînd ușa spre tărîmul secret al coastelor afumate – s-ar putea să te prinzi: ba intră, ba ies livratori cu gențile lor în cîrcă; cum ar veni, ceva-ceva se petrece, nu?
Da, se petrece: deschide cu-ncredere – intră.
„Hala Mahala” face… ce face? face, ca să zic așa, chestii afumate – afumate de ei – și mai apoi lăsate-ncet, pe jar, să se pătrundă.
Te lingi pe dește, nimic mai mult. Coaste, aripioare, pui… orice. Mai bune ca oriunde; nimeni nu le face așa. Și porțiile te satură – pe cuvînt.
Peste vară or să bage și pește, midii – belea!
Plata cu banii jos sau prin „Revolut” – nu merge altminterea. Sau îi găsiți prin aplicațiile de livrare, dacă vi-i peste mînă să mergeți la ei.
comentarii