despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

«celelalte» clădiri ale Bucureștiului

Că-i un oraș – totuși – frumos, e fără îndoială. Că frumusețea asta o fac și o seamă de clădiri celebre și încîntătoare, o știm.

Că pe lîngă ele-s și o droaie de altele, pe care – fir-ar să fie! – ne-am obișnuit să nu le băgăm în seamă și, mai ales, să nu le oferim turistului curios, e o nedreptate pe care nu izbutim s-o reparăm: prea multe-s clădirile ce suferă de o nefericită punere în valoare.

Ministerul Agriculturii – bate orice alt palat: CEC-ul, al Poștei; oricare – da-i amplasat în direcția opusă intereselor și plimbărilor noastre. Mare ghinion!

Ar putea fi, cu siguranță – și ar merita mai mult: e vorba de spitalul Colțea. Din păcate, fațada-i tratată mai degrabă ca un dos și renovarea clădirii a fost țipătoare; timpul scurs încă n-a îmblînzit-o.

Iată Universitatea! Emblematică, nu? Dar care-i intrarea ei principală, care-i corpul de fală? Parcă-i făcută numai din intrări de servitori – iar faptul că nu e deloc retrasă, că n-are nici un trotuar ori vreo scară monumentală e de rușine.

Aidoma, Tribunalul mare: deși ne place, deși e bine renovat, meschinăria cu care-au fost reduse scările îi ciuntește enorm din potențial.

În afara colonadei, Gara de nord nu se fălește cu nimic: e o înlănțuire de clădiri adăugate aiurea.

Palatul „regal” n-are nimica regal, nici monumental – un depozit banal, ceva ca și cum s-ar fi unit o gară, o școală, o judecătorie și-un sfat popular.

Ministerul de interne – fostul CeCeu – e cea mai urîtă clădire veche din oraș. La categoria ei – ca să zic așa – e mult mai prejos decît Casa Scînteii

Am stat mult să mă gîndesc ce cred despre „Președinție” – adică despre clădirea guvernului. Da, e mare. Da, nu e nereușită. Da, ar fi putut fi. Dar… nu: nu e nemaipomenită, nu e grozavă, nu-ți inspiră admirație, nu-ți încîntă ochiul.

Tot cam din același leat, palatul cel nou al Băncii Naționale – dinspre strada Doamnei – e plictisitor de-a dreptul; iar felu-n care esplanada din față a fost îngrădită și făcută parcare e o batjocură.

Facultatea de drept te bucură cu parcul veritabil din față; că nu-i nici amenajat, nici îngrijit și că nici clădirea-n sine nu-i vreo operă de artă, nici nu contează – amplasamentul face toți banii!

Rămîne un valoros reper al Gîrlei, deși-i cam departe de centru ca să-l băgăm în seamă: complexul actualei facultăți sportive.

Una din cele mai valoaroase deschideri: blocurile hotelurilor „Union” și „Stănescu” – ulterior, „Negoiu” – care îmbogățesc răspîntia străzii Cîmpineanu, fostă și 13 Decembrie.

E, totuși, bine. Avem de unde alege. Avem ce îmbunătăți.

2 comments to «celelalte» clădiri ale Bucureștiului

Leave a Reply to hm Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>