scris de Cosmin Dragnea
Și eu, ca și voi, sunt un iubitor al Bucureștiului și una din marile mele plăceri este să-l iau la picior.
Vineri, în timp ce eram pe punctul de a încheia o plimbare care m-a dus de la Eroilor până la Piața Domenii și, apoi, Victoriei, în timp ce mergeam pe strada Clucerului, aproape de intersecția cu strada Postelnicului/ Ady Endre, observ pe partea stânga o casă cu etaj, cu scara exterioară, în fata căreia erau așezate mai multe tablouri.
Iar la etaj, pe balconul care dă în stradă, un domn de vârstă a treia îmbrăcat foarte interesant, cu pantaloni și vestă negre și joben în cap și baston în mana stângă, care observa din picioare lumea ieșită la plimbare.
Pe scurt, un anticariat, dar mai cu ștaif. Văzând ca ma uit la picturi, domnul în cauză ma invită să urc la etajul casei, unde erau expuse majoritatea lucrurilor aflate la vânzare. Foarte afabil, domnul cu joben mi-a spus ca, dacă îmi face ceva cu ochiul, pot sa și fotografiez. Ei, și printre multe picturi, schițe și caricaturi, nu mică mi-a fost mirarea sa descopăr un peisaj semnat… Matty. Va dați seama că în secunda doi am scos telefonul și i-am făcut o poză.
Și, pentru că omul era deosebit de simpatic și cu chef de vorbă, l-am întrebat puțin despre pictura respectiva. I-am spus ca nu știam ca Marty a fost și pictor.
Eh, dragilor, și asa am aflat o mică istorie pe care v-o voi povesti aici. Conform afabilului anticar, Matty a locuit multă vreme chiar pe strada Clucerului, într-un bloculet care se vedea din balconul casei unde se afla anticariatul, care a fost serios avariat în cutremurul din 77. Anticarul povestește că, la acel moment, Marty a fost salvat de faptul că a trebuit să-și scoată cățelul la plimbare, cu puțin timp înainte de cataclism. Când s-a întors acasă, blocul era prăbușit parțial, iar mașina lui Matty, parcată în fața lui, din neagră devenise albă.
Iar tabloul respectiv a fost dăruit de Matty unei vecine de pe strada Clucerului, care, la rândul ei, l-a dăruit anticarului.
Iată locul unde s-ar fi aflat blocul în care a locuit Matty, clădire din care, la momentul revoluției, nu ar mai fi rămas în picioare decât un zid.
Ei? Ce spuneți de povestea asta?
Multumim mult, ce frumoase sunt descoperirile! Povestea este foarte inedită și tabloul excelent. Să nu uităm că înainte de vestitele caricaturi, el a absolvit și Academia de Arte Frumoase. Deci arta de a desena nu i-a picat vertical, direct în gură. Întâi a fost măiestria practicii și apoi s-a născut caricatura. Blocul de acum arată ca dracu’. (Părere personală)
Da, o poveste inedită! Cutremurul din martie 77 a lăsat urme adânci în memoria celor care l-au trăit. Imi închipui ce a simţit Matty când s-a întors acasă! Salvat, de…căţel!