Pe strada asta dintre Șerban Vodă și Candiano-Popescu n-ai de ce s-ajungi fără treabă: nu scurtează nimic, nu leagă nimic. E liniște – și o căsuță cuminte.
Strada a fost… retrogradată; odinioară se chema General Lecca – mai în ton cu învecinatele Haralambie și Candiano-Popescu, nume care s-au păstrat.
Ce îmi place la strada asta e că e oarecum cambrată și când te uiți din Candiano spre Șerban vezi cerul liber, de parcă ar da spre malul mării. E unul din detaliile scenografice ale Bucureștiului care îl fac suportabil și demn de a fi iubit.
Aici și pe cea învecinată, pe G-ral Haralambie, unde cocoașa e la fel de îmbietoare. Mereu mi-a plăcut senzația orizontului!
Multumesc, poate ajung sa vad si eu asta!
Nu,nu casuta in sine, care este modesta, si chiar renovata, nu ar oferi nimic deosebit.
Ci:
“e oarecum cambrată și când te uiți din Candiano spre Șerban vezi cerul liber, de parcă ar da spre malul mării.”
Cand mergeam la Mare (Constanta), aspectul acesta mi se parea absolut fascinant!