Rar weekend mai plin de lucruri în Capitală. Evenimente, chestii, concerte, expoziții, happeninguri, întîlniri, crosuri, marșuri. Gratis ori pe bani, toate alandala, făcute de oriunde de oricine a vrut să facă ceva – mai puțin de către Primărie… nu că eram în ajunul zilei orașului nostru.
Deci, puzderie de șanse să ne simțim bine împreună – dar ce folos! Bucureșteanul de lîngă noi habar n-a avut de ele.
S-a prins că se-ntîmplă ceva prin București doar cînd nu l-a lăsat poliția să treacă cu mașina pe cine știe ce stradă; iar atunci a dat o-njurătură și a luat-o pe altundeva.
Ce ratare uriașă! Ce prăpastie între ce putem face și folosul pe care-l au ceilalți de pe urma noastră!
Bucureșteanul nu-și mai simte demult orașul aproape: pentru că puțin din ce se-ntîmplă i se adresează. Primăria nu-l caută; societatea civilă n-are nevoie de el; și nimic din ce se petrece-n spațiul public nu e vesel, gîndit să-i aducă bucurie și – mai ales – nu ajunge acolo unde trăiește el.
Orice s-ar întîmpla în Capitală, prima reacție a tuturor e să-nchidă o stradă și să devieze un autobuz – făcînd de la bun început evenimentul inaccesibil.
Păstrați orașul deschis, proștilor.
comentarii