despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

ia hai să spunem şi o poveste!

… vă povesteam ieri despre cum mi-am dus un prieten străin la Cocoşatu. N-a fost nici o problemă şi nici o ruşine – fiindcă m-am gîndit să spun povestea locului: restaurantul unde de peste tot vin toţi mîncăii şi pofticioşii de mici, restaurantul cu patronul proaspăt spînzurat. Pe alt străin l-am dus să mănînce la Mircea Măcelaru şi să-şi ia şaorma de la Cristi – şi totul a ieşit foarte bine.

De fiecare dată cînd duc pe cineva într-un loc non-turistic, am o poveste pregătită. Fiecare loc are o chestie, are ceva care-l face special: are o poveste, o legendă.

Bucureştiul e tare zevzec cu chestiile astea. E plin de istorie, dar nu se foloseşte de ea. Mergeţi la Caru cu bere – păi acolo aţi putea găsi masa la care bea bere Caragiale, masa la care s-au certat cine ştie ce Brătieni – dar nu veţi găsi decît mese cu meniuri pe ele…

La Capşa s-au spus mii şi mii de vorbe de duh, dar nu ştii – astăzi – în ce colţ se strîngeau poeţii cutare, la ce masă citea ziarul nu-ş-ce ministru.

Băi! să ai pe mînă atîta istorie, atîtea legende – şi să nu le foloseşti, e o idioţenie.

Păi orice orăşel din provincie care a avut un scriitoraş despre care aminteşte doar manualul de clasa a noua la pagina 163 ştie mai bine să-şi valorifice scriitoraşul ăla! Găseşti parcul unde şedea şi juca şah, bodega unde făcea politică şi bea o halbă de bere duminica! – doar în Bucureşti nu poţi găsi poveştile oamenilor!

Dar nu; ne-o facem cu mîna noastră. Ne doare şi ne-a durut în dos de istorie, de legendă, de bunul nostru.

8 comments to ia hai să spunem şi o poveste!

  • Salut,

    Problema in Bucuresti vine de la “greaua mostenire” comunista. Toate picanteriile istorice la care ai facut aluzie sunt pur “burgheze” si ca atare s-a lucrat din greu la eliminarea lor din constiinta colectiva. Unde mai pui si ca o buna bucata din vechiul oras (ma gindesc la mahalalele din jurul Sebastianului, la cartierul Uranus, etc) a cazut sub lama buldozerelor epocii de “aur”…

    Ar trebui intradevar sa ne preocupe pe toti resuscitarea universului asta de povesti Bucurestene, dar, in primul rind, vor trebui sa treaca (cei ce s-ar preocupa cu asa ceva) peste propriile prejudecati cind vor constata ca majoritatea povestilor “cool” vin din epoca regala, epoca inca destul de hulita de discursul public de azi. Altfel, desigur, avem si povestile post-decembriste cu restaurantul unde era ospatar Fane Spoitoru’ sau crisma in care si-a inceput cariera Vali Vijelie, dar parca astea nu sunt chestii de povestit.

  • La “Caru’ cu bere” e cam plin tot timpul … isi scot deocamdata banii. Cand vor mai apare vreo 3-4 carciumi de acelasi nivel atunci isi vor aduce aminte si de clientii celebrii.

  • florin

    Povestile legate de diferite locuri din capitala s-au uitat pt.ca,in general,celor ce au pus mana pe spatiile respective li se rupea,si inainte de ’89 si acum,de aceste locuri.Nu-i mai punem la socoteala pe strainii de acest oras(atat din afara cat si dinauntrul tarii),care de aia nu pot sa faca afaceri ca nu stiu istoria acestei urbe.Cat despre”greaua mostenire” sa fim seriosi,la aproape 23 de ani de la evenimentele din dec.’89,mi se pare o scuza prea facila si mult prea la indemana ca sa mai aiba ceva greutate.

  • hm

    neştiinţa nu e o scuză. Şi dacă nu ai o legendă, poţi s-o cam inventezi…
    Neinteresul e grav. Şi e prostesc să ai la dispoziţie istorie şi legende şi să nu te foloseşti de ele.

  • Cam asta încerc să fac cu articolele publicate în paginile blogului meu. Să revitealizez memoria unor imobile prin asocierea cu diverse istorii/poveşti, aşa cum au fost ele documentate în presa vremii.

  • Florin, atunci cind m-am referit la “greaua mostenire”, m-am referit la faptul ca aproape toti cei care fiintam in clipa de fata prin capitala, am fost nascuti, crescuti si educati in comunism (vai de cei nascuti dupa revolutie, care au fost crescuti si educati in “vestul salbatic”) si in asta consta, in fapt, “greaua mostenire”. Noi toti, am fost invatati de comunisti dupa filozofia lor, si de 23 ani incoace orbecaim ca niste curci ratacite, incercind sa facem lumina intr-o istorie peste care au fost asezate cu intentie si deplina cunostinta de cauza multe paturi de intuneric. Daca unul sau doi oameni dintre noi am reusit sa ne dezbaram de obiceiurile si hainele vechi, marea majoritate a populatiei nu a facut-o si nici nu are vreun interes sa o faca din proprie initiativa.

  • aprob pozitiv Mircea Măcelaru! decorul lasă de dorit, dar mâncarea e super şi rezonabilă la preţ. plus că aproape numai de la măcelaria lor îmi iau carnea de mici, chit că trebuie să străbat tot oraşul, eu fiind tot rahovean de fel 🙂

  • hm

    eu măcar am norocul să lucrez la 10 minute de Mircea Măcelaru’ 😉

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>