Întoarcerea în Carol: Povești cu Ratatouille A.K.A lui Ratatouille nu-i place apa

scris de Sonia Ratatouille

Două articole la o distanță de nici o săptămână! Fericire peste lume.

M-am întors și nu dezamăgesc pe nimeni azi, căci vin cu părerea mea despre ce mai e prin Parcul Carol.

Primul lucru pe care vreau să îl menționez e că nu am mai trecut pe acolo de mult!

Și în articolul trecut, tot despre Carol, am văzut că pe insulă porțiuni mici din bordură erau inundate, rezultând două majore probleme:

• Rațele nu aveau unde să își ascundă ouăle și asta este teribil.

• Copiii neatenți care fug ca nebunii prin iarbă nu au de unde să știe unde se termină partea solidă a de pământ și pot să cadă în apă.

ȘI asta nu e tot!

Cred că știm că pe marginea podului mare sunt niște trepte care duc la o mică platformă care ar trebui să fie pentru bărci. Platforma? Ia-o de unde nu-i! O fi, n-o fi de la ploaie, dar dacă n-ai chef de baie, nu te apropia, te rog!

Ca atmosferă, e frumos! Multe culori colorate cu nuanțe nuanțate!

Acum, că apa e plină de frunze și arată mai ceva ca un mal, dar curat, asta e cu totul altceva!

Bineînțeles, nu mă oprește nimeni să nu mă plâng și de asta!

STAI să nu uit!

Într-o parte a parcului, pe o alee liniștită aproape de granița cu lumea de afară, e, ascunsă, dar nu prea, o dugheană. Un vechi restaurant, pe care nimeni nu s-a gândit că pot să-l curățe sau să facă CEVA cu locul gol rămas, stă acolo, plin de saci de gunoi, fără rost, fără motiv.

Bun, bun, mi-am mai stors creierul un pic pentru a face încă un articol în care mă plâng, așa că îl terminăm cu ceva frumos.

Parcul Carol este un loc frumos și liniștit, cât de liniștit poate fi un parc din mijlocul orașului!

Ei, sper că aveți o zi frumoasă și pe data viitoare!