despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Civilizaţie publică LXXXII – în cărămidă (II)

de Ando și HM

citiți prima parte

Am găsit cărămida pe clădiri mari: fabrici, edificii publice, vile – dar, pe lîngă ele, neluate-n seamă, pitulate și aproape niciodată puse-n valoare, avem căsuțe mai mici și mai mari! Primele trei le găsiți pe mereu surprinzătoarea stradă Alexandru Câmpeanu și – adiacent – pe Grigore Răducanu; următoarea-i pe Ștefan Hepites – și zău că-i o frumusețe – iar ultima-i ascunsă pe Hristo Botev:

   

Și, de parcă ar fi nevoie ca toată clădirea să fie numai și numai cărămidă: nu! Uneori detaliile – un brîu, un pervaz, un joc – îs de ajuns ca s-o transforme cu totul!

          

Rămînînd la detalii – acelea care-nnobilează orice construcție publică – ajungem la banalele garduri. Dintr-o dată devin altceva, cînd le vezi așa modelate; firește că nu putem să nu ținem, la loc de cinste, emblematicele garduri industriale istorice ce coboară dinspre Filaret ori cele ale Antrepozitelor! Iar din categoria celor mai recente, amintim vasta împrejmuire dintre Splai și Plevnei a ICECHIM; mai departe, ne delectăm cu felurite garduri particulare:

 

Hai să ne  bucurăm și de înțelepciunea celor care-au făcut, cîndva, din banalele spații comerciale ceva mai mult! Și le mulțumim și celor care au îmbogățit măruntele construcții utilitare pe lîngă care trecem întotdeauna la repezeală – rezultatul e că și azi mai putem găsi, chiar în cine știe ce dos murdar, o rază de lumină.

     

Ne umple de firească mîndrie, firește, și că ne-au rămas dovezi ale arhitecturii publice recente ce valorifică cuburile anoste ale clădirilor de instituții, unele – precum Hematologia – dovedind neîndoielnic stil! Să amintim și aspectul inițial al Teatrului Național, pierdut după intervențiile ceaușiste și recuperarea contemporană.

 

Ne-ntoarcem la arhitectura civilă, găsind o bucurie pentru ochi: blocurile de locuințe vechi…

   

… dar și cele mai noi! După Război, nu puține din primele blocuri și ansambluri sînt decorate cu cărămidă – chiar și la periferie, nu doar în zonele centrale: exemple ca blocurile „sovietice” de la Academia Militară, „blocurile roșii” din Ferentari ori complexul „Gioconda” sînt și azi o referință. Ulterior, odată cu programele masive de construcții, cărămida a rămas mai degrabă ca adaos vizual pe tronsoanele stradale ale ansamblurilor de locuințe, rezultînd nu o dată jocuri ce mai îmblînzeau arhitectura tip. Ce păcat că reabilitările termice o să facă pierdut, cu vremea, taman ceva-ul ăsta al clădirilor.

     

De mai mult noroc au beneficiat blocurile speciale – construite ori în asociere, ori pentru personalul diverselor instituții – al căror aspect deosebit era izbitor.

va urma

lista episoadelor din seria Civilizaţie publică – aici

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>