despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Mitocanii la dejun

Deci mergem la restaurant, da? Si sa zicem ca totul e-n regula: serviciul e bun, e curatenie, mincarea e asa cum vroiam, preturile suportabile – toate astea sint lucruri care nu tin de noi, clientii. Sa zicem, deci, ca restaurantul si-a indeplinit partea sa de intelegere. Ce poate strica, atunci, o masa la restaurant?

Mitocanii

Dar cu putin ajutor, fiecare dintre noi poate reusi sa fie mitocanul perfect la restaurant!

In primul rind, deschideti meniul, chemati chelnerul si puneti-l sa explice ce e in fiecare fel de mincare. Chestia asta merge de minune la restaurantele cu specific – chinezesc, arab, de exemplu. Daca sinteti cel putin 6 persoane, o sa fie cu atit mai placut. Chelnerilor le place sa explice lucruri dintr-astea. Asigurati-va ca rata din meniu e adusa din China; cine spune ca e luata din Metro va fraiereste pe fata.

Tocmiti-va. Intrebati daca lucrurile chiar sint proaspete. Salata de varza e facuta azi? ‘Azi?’ o sa se mire chelnerul: ‘pai sa-ntreb’. Cum ar decurge mai departe dialogul ideal? Chelnerul se-ntoarce: ‘stiti, de fapt salata de varza nu-i de azi’ ‘Adica,’ vrea Clientul perfect sa stie, ‘e veche’. ‘Nu-i veche’ , explica chelnerul, ‘e de ieri, da’ e facuta alaltaieri’. ‘Aha!’ se bucura clientul, ‘e stricata deci!’ ‘Nu e stricata, nimeni nu s-a plins pina acum’. Clientul se gindeste; tare-ar minca totusi salata de varza! ‘Si o vindeti asa stricata?’ insista. ‘V-am spus, nu e stricata’ insista si chelnerul; in principiu, stie si el ca salata aia e veche, dar e sincer convins ca e buna (cu toate ca el n-ar pune gura pe-asa ceva). In principiu, poate s-o dea din partea casei, ca sa evite scandalul, insa clientul ii e antipatic, asa ca ii face o oferta: ‘Nu e stricata’, zice el, ‘uitati, daca comandati o portie, primiti una gratis!’. Clientul se asigura: ‘deci daca comand una, primesc doua, dar platesc doar una?’. Chelnerul confirma – e o afacere buna pentru toata lumea. ‘Atunci’, zice Clientul multumit, ‘o sa comand doua portii de salata!’ Chelnerul scrie in carnetel ‘doua portii…’ si clientul accentueaza: ‘doua portii comand, dar primesc patru, asa ne-am inteles!’ – Asta pentru ca nimic, dar nimic nu e mai bun decit ceva primit gratis pentru clientul mitocan!

Fiti exigenti! Igiena e un lucru mare. Daca toaleta nu e tocmai curata, protestati discret, netragind apa dupa voi. Clientul ideal se va spala totusi pe miini si se va sterge cu grija. Si va arunca servetelele pe jos.

Cereti factura. Cereti stampila pe factura. Cereti ca mincarea sa fie pe-o factura si bautura pe alta. Insistati sa platiti o factura cu cardul si alta cu bani cash. Daca e ziua voastra si faceti cinste la restaurant, asigurati-va ca toata lumea a-nteles ca cereti factura ca s-o treceti dup-aia pe firma.

Lasati bacsis. 13.000 de lei vechi e o suma rezonabila chiar si pentru o masa de 4 persoane; cereti si confirmarea tacita a celorlalti cleinti.

Dupa ce ati platit, ramineti la masa inca vreo 20 de minute. Cineva dintre voi mai are o sorbitura pe fundul unui pahar; nu e politicos defel sa te ridici inainte.

Luati la pachet ce n-ati putut minca, mai ales cind e vorba de cei patru cartofi prajiti care-au mai ramas.

Parcati in fata accesului de aprovizionare a restaurantului si faceti-va ca ploua cind chelnerul incepe sa mearga de la o masa la alta si sa-ntrebe a cui este masina aceea. Parcati fix in fata restaurantului daca aveti jeep, o sa puteti arata tuturor cit de tari sinteti. Parcati fix in fata restaurantului daca aveti masina primita de la firma, o sa puteti arata tuturor cit de smecheri sinteti, caci va plateste firma motorina. Parcati fix in fata restaurantului daca aveti Dacia 1300, o sa puteti arata tuturor ca nu va pasa de nesimtitii aia cu jeep si masini de firma.

Rugati chelnerul sa va cheme un taxi; dar ca sa fiti siguri, faceti asta cam cu juma’ de ora inainte de a va ridica de la masa. Asigurati-va periodic ca taxiul va asteapta in fata restaurantului.

Faceti poze; faceti poze la mincare; faceti poze prietenilor atunci cind mesteca. Asigurati-va ca folositi blitzul. Aratati-va pozele unii altora si distrati-va de felul in care bagati cirnatii in gura.

Daca aveti laptop, deschideti-l. Intrati pe un site financiar si stati ginditor in fata ecranului. Deschideti-va mailul si cititi-va mesajele, mai ales pe cele vechi de citeva luni si pe cele cu atasamenturi muzicale. Tineti laptopul in asa fel incit toti sa vada ce lista mare de prieteni aveti pe hi5.

Dati telefoane prietenilor si spuneti-le ce ati mincat. Povestiti-le ca mincarea nu e la fel de buna ca data trecuta, ca portiile sint mai mici decit in circiuma in care-ati fost ieri, si ca pizza are blatul tare – cu asta nu puteti da gres niciodata.

7 comments to Mitocanii la dejun

  • adela

    Postul asta imi place.De acord cu tine. Exista un dar, corect este “voiam” si nu “vroiam”. Adica verbul a vrea (a voi) conjugat corect la imperfect este voiam, voiai, voia, voiau. Consulta mai intai manualele/cartile de gramatica limbii romane, nu te lua dupa ceea ce se vehiculeaza pe formuri si alte postari pe internet. Am auzit si de cafea “internauca” zisa de o fatuca pe forum, o fi vreun nou soi columbian, arabic, indonezian ori brazilian de cafea????

  • hm

    Vestea bună este că aţi citit – şi v-a plăcut. Mulţumesc.
    Vestea proastă este că referirea la ‘forumuri şi alte postări pe internet’ nu-şi avea locul.

  • adela

    Stii, te intrebam daca esti asimilat nu pentru a te critica, ci pentru ca ma uimeste cum vorbesti despre Bucresti, cum il simti si cum il prezinti. Intimplarea face sa fie orasul in care s-au nascut parintii, bunicii si strabunicii mei, ale caror radacini sunt aici, in sudul tarii. Iar ca sa eviti apelul la informatiile de pe internet, unele dintre ele destul de trunchiate si chiar eronate, da-mi voie sa-ti recomand cinteva scrieri despre orasul nostru:
    Dimitrie Papazoglu – “Istoria fondarei orasului Bucuresci”, accesibilia pe Wikipedia.
    Adrian Majuru – “Bucurestiul mahalalelor” si tot ce a scris pe tema asta.
    Toate cartile Ioanei Parvulescu si ale Victoriei Dragu-Dumitriu.
    Blogul lui Radu Oltean
    Cartile Ceazarei Mucenic tot despre Bucuresti.
    Iar in cartierele Titan, Militari, Berceni, Pantelimon scl. locuiesc si oameni care au ajuns acolo datorita intimplarilor din anii ’80. Presupun ca nu ai mai mult de 30 de ani, ori 30 si un pic, asa ca te rog, daca vrei, sa cauti in jurul tau oameni care au “prins” si alte timpuri ale Bucurestilor.
    Succes. Continua.

  • hm

    Informaţiile de pe internet sînt valoroase.
    Avem în ultima vreme (pe internet) mulţi oameni care caută lucruri despre Bucureşti – îi am în blogroll. Mulţi sînt mai tineri decît ai crede, alţii chiar mai batrîni – şi cei mai mulţi nu au studii istorice. Compensează prin entuziasm lacunele istorice. O să-i întîlneşti batînd arhivele, colecţiile muzeelor, cautînd oameni batrîni care-şi aduc aminte, studiind hărţi. O să-i vezi facînd poze la garduri, cornişe, colţuri de străzi. Şi făcînd asta pe timpul lor şi pe banii lor.
    Da, o să vezi articole cu greşeli; dar o să vezi şi erate, completări, comentarii şi o să vezi adevărul ieşind la iveală!
    Bucureştiul are noroc cu oamenii ăştia.

  • Leugen

    VROIAM sa va intreb, @hm,cum pot sa aflu adresa blogului lui Radu Oltean ? Google ?
    Si aplauze pentru ceea ce faceti si pentru umorul deosebit.”Mitocanii la dejun” este de”Cascadorii risului”.

  • hm

    @Leugen:
    Blogul lui Radu Oltean este Art Historia: http://art-historia.blogspot.com/
    Multumesc pentru lauda!

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>