Trezim copiii – interviu cu Leonard Andreescu

Cînd m-am apucat de Campania “Trezim Copiii” mi-am dat seama că am nevoie de ajutor, că am nevoie de informaţii. Să sun la Salvaţi Copiii a fost cel mai la îndemînă lucru. Am apucat să spun despre ce mă gîndeam şi imediat primeam numărul de telefon al unui specialist – cineva care asta făcea: mergea pe stradă, căuta cazuri, se ocupa de copii şi de familiile lor. L-am sunat pe omul ăsta – Leonard Andreescu îl cheamă – şi după nici un minut vorbeam de parcă ne cunoşteam de multă vreme. L-am întrebat multe lucruri, i-am cerut sfaturi, l-am bătut la cap cu fel de fel de curiozităţi mărunte. După un timp ne-am dat seama – culmea potrivelii! – şi că stăm pe aceeaşi stradă.

Iar într-o zi l-am rugat să-mi dea un soi de interviu…

Leo, cîteva vorbe despre tine.

Lucrez cu “copiii străzii” din 1995 când am început că voluntar într-un proiect privat american. Am renunţat după circa 6 luni pentru că era ceva ciudat. După doi ani americanul a fost arestat – dovedit pedofil. Am continuat la DPC (SPPDCDH pe atunci) sector 6. Acolo am lucrat cu copiii străzii şi cu copiii delincvenţi. Cumva cele 2 categorii se suprapun, prima fiind aproape în totalitate inclusă în a doua. În 2001 am fost “racolat” de Salvaţi Copiii şi am continuat să lucrez cu copiii străzii permanenţi şi cu cei temporari (cei ce prestează activităţi lucrative pe stradă un oarecare număr de ore zilnic). Marea majoritate (peste 90 %) o reprezintă cei care cerşesc.

În toţi aceşti circa 15 ani de muncă pe stradă am întâlnit foarte multe cazuri diferite. Sunt familii, puţine ce-i drept, care sunt “aruncate” de situaţie în cerşetorie. Prin situaţie înţeleg lipsa banilor neapărat corelată cu lipsa educaţiei şi a informaţiei care duc la lipsă accesului la servicii sociale, medicale şi educaţionale de bază. Sunt şi familii, cele mai multe, care ştiu că este ilegal să foloseşti un copil la cerşit (legea 272 prevede pedepse de până la 7 ani de închisoare pentru adultul care îndeamnă sau forţează un copil să cerşească, agravant fiind faptul că adultul e părinte sau tutore legal. Şi Codul Penal sancţionează cerşetoria). Totuşi o fac pentru că legea nu este aplicată şi pentru că este foarte profitabil. Un copil poate “produce” între 70 şi 300 lei pe zi (acestea sunt limitele vehiculate chiar de copii. Desigur sunt şi unii care vorbesc de 10 – 30 de lei pe zi). În cazul acesta adulţii îi învăţa pe copii să mintă şi să se ferească de autorităţi dar şi de serviciile sociale ale ONG-urilor.

Ai întîlnit cazuri care să te facă să te gîndeşti că bebeluşii cerşetorilor sînt sedaţi?

În anumite situaţii am văzut, fără a avea posibilitatea să iau legatura cu ei din varii motive adulţi cu copii foarte mici care păreau a fi cufundaţi într-un somn profund de parcă erau anesteziaţi. Am întîlnit şi situaţii în care cei mici s-au dovedit a fi… papuşi.

Cîţi bebeluşi crezi că sînt folosiţi pentru cerşit? O estimare.

Este greu, dacă nu chiar imposibil, să avem un număr exact al celor care cerşesc. Ei se ascund, se mută dintr-un loc în altul, nu au acte de identitate, dau date false etc. Se pot face estimări şi ultima făcută de Salvaţi Copiii arată circa 1300 de copii şi tineri adulţi permanenţi şi temporari în Bucureşti.

Ce ar trebui să se întîmple, în mod ideal, în astfel de caz? Procedural şi legal.

În situaţia în care un copil este văzut cerşind, teoretic, în urmă unei sesizări de orice fel (telefonice, scrise verbale) făcute de orice persoană sau a autosesizarii serviciile sociale (atât autorităţi cât şi ong-uri) intervin pentru a rezolva situaţia. În urmă deplasării se face o prima identificare a copilului şi o evaluare a situaţiei. Dacă este singur autorităţile au obligaţia şi posibilitatea legală să-l ia şi să-l ducă într-un adăpost/centru până la stabilirea exactă a identităţii şi contactarea familiei. Asta o face poliţia la solicitarea DGASPC-ului. În funcţie de ce evidenţiază ancheta socială desfăşurată în familie se pot lau măsuri de sprijinire sau de sancţionare a familiei sau ambele. E mult de povestit aici şi nu cred că am acum timpul să detaliez dar cam astea sunt posibilităţile.

În astfel de cazuri trebuie să intervină Protecţia Copilului. De ce crezi că nu o face?

În practică nu se întâmplă aproape nimic deoarece nu sunt oameni care să meargă pe teren la sesizare, nu sunt pregătiţi (nu ştiu ce să facă şi cum şi nu cunosc legea) şi sunt demotivaţi de salariile mici (de parcă ar fi obligaţi să facă muncă asta pe banii ăştia) şi de faptul că nu sunt sprijiniţi de poliţie.

Poliţia nu intervine la solicitarea serviciilor sociale sau ale cetăţenilor, la 112, pentru că nu are oameni, nu are bani de combustibil, are alte priorităţi – cazuri serioase/grave (de parcă e mai grav faptul că cineva a fost păgubit prin furt de o sumă – fapt punctual fără repercusiuni grave pe termen lung – decât faptul că un copil e ţinut ore în şir pe stradă într-un mediu extrem de ostil şi toxic, nociv pentru fizic dar şi, mult mai grav pe termen lung, pentru psihic anulându-i-se şansa la o viaţă normală sau chiar la viaţă) şi nu cunoaşte legea. Mulţi poliţişti nici nu au auzit de 272. Am întâlnit şi cazuri în care poliţia minte că nu are date şi că nu poate proba caracterul repetat al faptei (este vorba de adulţi care trimit copii la cerşit şi care sunt organizaţi ca o reţea).

Problema caracterului repetat şi al gradului de pericol public sunt pricipalele obstacole legale şi principalele motive invocate de poliţie şi chiar şi de DGASPC-uri pentru lipsă de reacţie. Legea spune că trebuie probat primul şi că dacă al doilea e scăzut nu se impun sancţiuni drastice aşa că totul se rezumă cel mult la o amendă administrativă care nu e plătită.

Dacă statul nu-şi face treaba, poate fi constrîns să o facă. Iniţiativa noastră este o cale? Cum ar trebui continuată?

Poate că dacă fiecare ar face o sesizare scrisă cu număr de înregistrare avalanşă de sesizări i-ar obliga pe cei responsabili să intervină. Dacă ar mai apărea şi reveniri sau cereri de lămuriri ulterioare, fapt cât se poate de legal şi posibil, atunci chiar ar fi obligaţi să se mişte!

————————–

Dacă vedeţi un cerşetor cu un bebeluş dormind în braţe faceţi repede o poză cu mobilul. Trimiteţi aici pozele (nu uitaţi data şi locul exact) şi scriem noi la D.G.A.S.P.C.