Ando tocmai ce-a scris despre cîteva magnolii mari şi frumoase; Constantin Gheorghe ne-a arătat zeci de fotografii cu magnoliile sale preferate (căutaţi pentru început aici şi aici); aş zice că am şi eu dreptul să vă povestesc despre magnolia care-mi place mie tare mult:
… nu o fi nici cea mai mare, şi nici cea mai frumoasă; cu siguranţă nici nu înfloreşte prima – dar uite-aşa, îmi place mie de ea. E pe Delavrancea, peste drum de părculeţul Kiseleff – poate îmi place atît de mult de magnolia asta pentru că-mi place la fel de mult de întreaga zonă.
Poate-mi place şi pentru plăcuţa aceea veche care se vede în spate…
Magnolia e un arbore special. Domnesc. De fală – de mare fală! Nu face decît nişte flori odată pe an (bine, am auzit şi de magnolii care au înflorit şi toamna); în rest, ţii în curte un copac fără nici un rost – nu? Că nu face nici cireşe, nici prune, nici mere…
… nu, nu-i aşa; copacul ăla fără nici un alt rost face, la-nceputul primăverii, cele mai frumoase flori din lume…
Daaaa, e foarte frumoasa! Cum era foarte aproape de fostul meu liceu, in fiecare primavara treceam pe langa ea si ii pandeam mugurii. Si daca imi aduc aminte bine, mai sunt niste magnolii in zona, pe Clucerului (spre capatul dinspre Averescu).
Mulţumesc de publicitate! Iar magnolia mea preferată e în capătul celălalt al străzii!
primăvara asta încă n-am ajuns pîn-acolo…