despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



comentarii

    No comments.

arhiva

Lecţia turcească

Socot că nu-i o pierdere de vreme să tragem cu ochiul în grădina altuia, mai ales acum – cînd sîntem în campanie elctorală. Oare nu-s lecţii de învăţat, oare priorităţile noastre nu-s un pic prea artificiale şi imediate? Vrem prea mult lucruri simple şi mărunte – curăţenie, ordine, legalitate, comoditate în transport; astea vin de la sine în orice loc civilizat.

N-am scris prea multe despre plimbarea mea la Istanbul din 2011; doar un articol cam romantic şi fără un purcoi de poze.

Bucureştiul nu e Istanbul: n-are nici istorie, nici minunăţii construite, nici ştiinţa incredibilă de a face comerţ şi turism. Dar lecţii poate primi, desigur.

Primul şi primul lucru care m-a încîntat în oraşul ăsta a fost -mă credeţi? – tramvaiul. E, mai degrabă, un soi de metrou uşor; e uimitor cum se strecoară, ca un şarpe fantastic, prin străduţe-nguste şi aglomerate; are prioritate, maşinile nu se bagă pe şine, pietonii îi fac loc cu respect.

… uitaţi-vă la caldarîm. Este impecabil. Este turnat fără burţi, fără fisuri, fără greşeală. Aşa cum l-am văzut acum cinci ani, tot aşa l-am văzut şi acum un an. Piesele de mobilier urban sînt, la fel, trainice şi sănătoase.

Lecţia tramvaiului istoric este, la fel, valoroasă:

… un vagonel care se tîrîie de-a lungul străzii pietonale Istiklal – o stradă aerisită, comercială, fără terase care se întind pînă-n mijlocul ei. O idee drăguţă, tramvaiul ăsta. E o plăcere să-l vezi.

Ce mai putem învăţa de la turci? Tihna, tabietul – oricît de aglomerată e o stradă şi oricît de mare e iureşul pe ea, atunci cînd te tragi de-o parte şi te aşezi la o măsuţă, parcă te rupi de nebunia oraşului. E mare lucru!

Comerţul turcesc e splendid, e perfect. Nu-mi dau seama cum e reglementat şi controlat; aparent e sursa unei evaziuni imense – se negociază, se fac rabaturi, se dau cadouri, se primesc fel de fel de valute. Şi totuşi e ceva strict, e ceva foarte clar la comerţul turcesc – şi e ceva foarte civilzat.

Aparent, e un haos, e un Babilon. Dar sînt camere video peste tot; vezi pînă şi un poliţist care se ocupă de paza parcărilor cu pistolul la-ndemînă; e totuşi un oraş aflat mereu în stare de veghe.

Nu e un oraş unde curge laptele cu mierea. E şi sărăcie, e şi ceea ce am putea noi numi ţigănie; la doi paşi de străzi strălucitoare, cu lux şi bogăţii vezi mansarde amărîte, dosuri insalubre, cămăruţe cocoţate una peste alta.

E un oraş care nu se ruşinează de contraste.

E un oraş care nu doarme şi care creşte în fiecare zi. Se construieşte, se repară, se investeşte. Fiecare lucru e bine preţuit şi bine folosit. Maşinile sînt îngrijite, sînt socotite lucruri cu care-ţi cîştigi pîinea; şi turcii, respectînd munca, respectă şi mijloacele ei.

Nu e un oraş impecabil şi maniacal în ce priveşte curăţenia; dar e curat şi funcţional; e îngrijit şi – cum să-i spun? – administrat. Bine administrat. Spaţiul public e frumos!

… bine, şi un oraş frumos – el, în sine!

Are istorie, are minte, are de toate – şi are şi o mare… de-ţi taie răsuflarea.

Marea asta… Bucureştiul n-o are. Dar are şi el istorie, şi servicii, şi iureş, şi nebunie, şi contraste – doar minte n-are.

Deşi Bucureştiul s-a schimbat; ştiţi? Bucureştiul lui 2012 e un pic mai deschis, mai destupat, mai isteţ, mai descurcăreţ, mai puţin timorat decît îl credem. L-au schimbat – ştiţi cine? – consumul, străinii.

Dar asta nu-i de ajuns; nu azi. Să ne gîndim la asta, acum, în campanie electorală. Ni se promit prea puţine lucruri – dar asta şi pentru că nici noi nu cerem prea multe.

9 comments to Lecţia turcească

  • Filip

    Frumos tramvaiul! Mie mi s-a pus pata pe tramvaiele Siemens Combino din Budapesta: http://www.youtube.com/watch?v=q3hWKz4Adr4 (21 de secunde are clipul)

  • hm

    şi mie îmi plac, cum să nu-mi placă?

  • şi totuşi, şi totuşi, nu vi se pare că istanbulul are ceva din aerul “de-acasă”, că e ceva familiar acolo, care ne face să-l îndrăgim pe loc? e un fel de bucureşti mai bătrân, un fel de “ce-ar fi putut să fie ” dac-ar fi fost să fie …

  • hm

    eu unu’ de-aia-l iubesc atît…

  • Dragos B

    Tramvaiul din Lisabona (8:15)

    http://www.youtube.com/watch?v=yNAmvqEzr6A

    Partea cea mai frumoasa la 3:50 .

  • Alex

    Intram in “de’alea grele”..cu acest subiect !
    Iar vrem sa fim ceea ce nu suntem ! Comercianti, gospodari, orgainzati (?) n-am fost nicio data si..nici nu vom fi..pe langa faptul ca suntem un popor “de sorginte latina”.
    Transportul in comun face parte din “vitas civitas” (daca mai tin minte ceva (?) lat. viata cetatii..a orasului..asa ca..sa incercam sa ne multumim cu ce avem !!
    Dealtfel “buhul” STB/ITB/RATB-ului s-a dus de mult ca fiind…(cenzurat)..restul compleati Dvs..! Revin (anecdotic) la ceea ce se pare ca a spus T. Arghezi..atunci cand a aflat ca (in sfarsit) guvernul Groza, va importa, pe langa tractoare rusesti si tractoare germane: ” avem acum masinarii germane pentru lucrul pamantului; tot ce ne-ar mai trebui….ar fi niste nemti…sa le opereze si sa are pamantul”

  • Alex

    Discutam de o tara…unde punctualitatea (altfel numita si politetea regilor) a fost fie un semn de “slabiciune si supunere” fie un subiect de “mistocareala” !!!

  • hm

    cum mai era si vorba aia inainte de 90 – reclama e sufletul comertului; iar comertul… sufletu’!

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>