Bun, mîncăm mici.
Lîngă mici – muştar. Neapărat de Tecuci (uitaţi-vă-n magazin; au apărut fel de fel de mărci de muştar, care mai de care mai originare din Tecuci. Parcă văd Tecuciu-n zare, învăluit de fum şi abur ieşind din sute de coşuri de la zeci de fabrici de muştar.)
Unii mănîncă micii fără muştar, ba chiar socot că-i un sacrilegiu să-i mănînci altfel decît cu sare.
Mi-aduc aminte de un loc – nu-n Bucureşti! – unde serveau micii cu zacuscă; am încercat şi eu: nu pot să zic că nu mi-a plăcut!
Ştiţi cu ce mai merg micii – mai ales acu’, pe căldurile astea? Cu iaurt: rece-rece şi cremos. Mi-a plăcut combinaţia.
Sa stii ca nu e o idee rea. Am incercat si cu maioneza, iar rezultatul a fost foarte bun. Ma gandesc, in timp ce scriu, ce bine ar iesi o maioneza cu un pic de suc de lamaie si castraveciori murati. Delir!
Iaurtul, am descoperit acum ceva vreme, merge si cu cremwursti.
Mustarul de Tecuci (Dijon-ul neaos) e din ciclul pepeni de Dabuleni (care ar trebui sa fie cam cit Africa), rosii de Giurgiu si struguri de Moldova in toiul iernii.
La Cora ne-au dat cu bonul de casa un cartonas razuibil; “premiul” a fost 2 mici + 1 bere la terasa din parcarea magazinului. Pacat ca jumatate dintre clienti castigasera acelasi lucru ca toate mesele erau ocupate si era si coada.
Adevaratul mustar a fost “Cremvustila”, care are o baza de fani foarte numeroasa. Pacat ca a devenit mainstream. 🙁
Este putin offtopic,dar cum este vorba tot despre ceva de bagat in burta,am impresia ca s-a redeschis patiseria mica a lui Gabi din Calea Griviteti colt cu Vulcanescu. Poate ai drum pe acolo HM.
saptamana viitoare fac ce fac si ajung pe acolo …