M-am gîndit să scriu un articol mai altfel; fără să am o temă anume. Am ales maşini de care mi-e drag într-un fel mai special, despre care mi-a părut rău să le văd ruginind, sau pe care mi-a plăcut să le văd – pur şi simplu…
Încep cu o frumoasă americană; dar una dintre cele mai cuminţi – ia, un soi de Volgă mai dichistă. E un Ford Fairlane ’56 şi arată foarte bine.
… ce bucurie să vezi maşina asta-n liniştea unei străzi frumoase! Ornamentul de pe capotă e criminal; la propriu – dar pe-atunci nu prea se bătea monedă pe siguranţa pietonilor, cred…
Mergem să vedem un Volkswagen – unul din modelele populare-n copilăria mea: un Typ 3, un 1600.
E genul de maşină căreia-ţi vine să-i dai tîrcoale pe toate părţile. Acest model de VW s-a fabricat în anii ’60 şi un pic în anii ’70. Sînt multe modele: sedanuri, break-uri (Bogdan are unul…) Ando a fotografiat un hatchback – mai precis, un fastback.
Dacă tot ne-am uitat atîta la Olimpiadă, să ne bucurăm şi de una dintre acele chestii care au devenit simbol englezesc – grozav se pricep oamenii ăştia să creeze simboluri – şi anume autobuzul londonez:
… tot Ando a fost pe-aproape cînd a apărut autobuzul ăsta transformat în reclamă ambulantă. Este un Routemaster (mai mult nu mă pricep) – model care a fost fabricat începînd cu sfîrşitul anilor ’50. A fost exploatat pînă în anii 2000; de ce să nu foloseşti o aşa marcă înregistrată, dacă o ai?
Eu, de fiecare dată cînd trec pe lîngă un ARO mă opresc cu drag, mai ales cînd îl văd pe picioare. Ăsta e unul din modelele norocoase: un 243 casat de armată – ceea ce înseamnă că e o maşină care a fost şi destul de îngrijită la viaţa ei. Noi am fabricat maşinile ARO din anii ’70. Prima generaţie avea faruri dreptunghiulare; mai apoi farurile au fost rotunde:
Cînd noi făceam astfel de maşini, genul de teren nu era atît de popular. Fireşte, exista Jeep-ul, exista Land Roverul – pe care japonezii deja-l copiau în Land Cruiser. Şi-n Statele Unite se făceau multe maşini de teren; mă uitam – prin reviste – la modelul Wagoneer şi mă gîndeam că şi ARO-ul nostru îi era un soi de rudă săracă. Cu vremea, din Wagoneer s-au tras modele ca Cherokee şi Grand Cherokee. Iat-un Grand Cherokee din anii ’90 care stă şi zace:
Nu departe de el rugineşte – cu greu, tare cu greu! – o maşină care nu vrea să moară: un Volvo din seria 200, care are mai bine de 35 de ani. Săraca, nu se dă bătută.
Vă las cu un camionel de prin anii ’70: un Mercedes T1 (sau T2? – nu m-am dumirit, dar nu contează.) Îmi place de mor botul elegant al dubiţelor astea; nu degeaba-s Mercedes, nu?
(alte şi alte maşini – aici)
Fordul este într-adevăr frumos restaurat, văd că cineva l-a pregătit pentru a face bani cu el după anunțul de vânzare din geam 🙂 trebuie să te gândești la perioada în care a fost desenat – nu erau griji prea multe pe-atunci, era o perioadă de “boom” pe toate planurile iar la mașini conta designul, nu consumul, nu siguranța și alte chestii de-astea “meschine”. În plus, la americani niciodată n-au fost prea mulți pietoni.
Cu un “camionel” fix ca cel din poză am mers vreo 1200 km la un drum. Motorul e practic în cabină, între scaune (ridici un capac și ai acces la el), făcea un zgomot infernal. Am văzut lumânări mai puternice decât farurile mașinii. Viteza maximă era vreo 75 km/h, la vale. O experiență într-adevăr 🙂
Iar Jeep-ul împreună cu inscripțiile de pe perete constituie o captură bună a prezentului, din păcate…
ce siguranţă? Încă mai ţin minte numerele de motocicletă care se puneau acu’ mai bine de 30 de ani în faţă, ca o creastă pe curbura aripii. Arătau şi se comportau ca nişte lame…
Autocarul londonez etajat l-ati prins in capitala? Si acum mi-e greu sa cred! 🙂
PS: Nici nu stii de cand asteptam un nou articol pe tema auto.
Unde sade Fordul acela, ca nu reusesc sa ma prind din fundalul pozelor? Tare as vrea sa-l vad si eu mai de aproape. Masinile din vremea aia ar trebui sa fie piese de arta, dupa parerea mea. Designul de atunci e pur si simplu superb.
Ciprian, autobuzul e mai de demult – de vreo doi ani, cred. Recent nu l-am mai văzut. I-o fi şi lui, săracu’.
Valentin, era pe Dumbrava Roşie. Acum vreo lună. Pe lîngă Icoanei mai vezi şi un Renault 16 superb şi un Volvo 140 tare frumos.
Cu toate ca un Grand Cherokee anii 90 valoreaza cateva mii de euro impozitul pentru cei 5200cmc ai sai il pune pe butuci, 7550lei pe an.
ştiu 😉
Un prieten şi-a luat odată unu’.
A scăpat de el urgent după ce a aflat de la Impozite cît ar avea de plată.
Salutare prieteni, am pentru voi alte doua raritati automobilistice din vatra dornei! Vi le trimit pe mail cat de repede cu putinta!
Toate bune din Vatra Dornei
Mulţumim!
Salutări calde!
Oameni buni…vreau un aro bun, spuneti-mi care e cel mai reusit model si cine are de vanzare unul care sa merite???
Unde-i acel Volvo 200?
@George: Strada s-a asfaltat si masina nu mai este acolo!
nu mai e demult!