despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul



arhiva

micii de la Basarab

… e nasol să fii corporatist. Pînă la urmă, nimeni nu te respectă, nimeni nu te admiră, nimeni nu visează la ce faci tu. Eşti văzut ca un sclav cu ţoale călcate şi cu un zîmbet nefiresc pe faţă.

Fiind corporatist – şi mai ales simţindu-te aşa – te vezi nevoit să trăieşti printre ai tăi. Ajungi să faci acelaşi lucru ca cei care ţi-s colegi, să te porţi la fel, să visezi la aceleaşi lucruri prefabricate şi corecte.

Am văzut asta; doar lucrez într-una din cele mai corporatiste zone ale oraşului. E trist felul în oamenii ăştia aleargă bezmetici de colo-colo cu gulerele lor scorţoase, cu bluetooth-urile înfipte organic în ureche, cu reflexul automat de-a-ntinde mîna spre blackberry cînd aud c-a intrat vreun mail.

E trist cînd îi vezi rumegînd suprema perveristate inventată pentru pauza de masă – salata, cînd se înghesuie la măsuţe lucioase care nu sînt făcute pentru a mînca în tihnă, ci pentru a înghiţi la repezeală.

E şi mai trist cînd îi vezi fugind de oamenii ceilalţi – ăia care muncesc cu cîrca; ăia care vin cu tramvaiul la 7 la serviciu; ăia care buchisesc juma’ de zi Libertatea; ăia care-au mîinile negre de la dat restul la butic…

Cînd îi văd, m-apucă toţi dracii. M-apucă cheful să fac ceva incorect politic, să fac ceva ca să-mi dau seama că nu am ajuns şi eu ca ei.

Îmi vine să mă duc să mănînc chiftele, să-mi pun o sută de parizer într-o chiflă, să-mi mînjesc deştele cu vreo amandină pe stradă.

Sau să mă duc să mănînc nişte mici.

Nu mici dintr-ăia vînduţi la restaurant, de pe grătarul electric; ci mici dintr-ăia învîrtiţi pe grătar în faţa ta, mici dintr-ăia vînduţi pe carton, cu un dărăb de pîine alături! Mici simpli, buni, adevăraţi; mici mîncaţi de oameni care nu se feresc de oameni!

Mici mîncaţi de Dorel, mici mîncaţi de şofer; mici plătiţi joi, cînd iau banii, tanti Nuţi; mici hailţi discret de sectorist, mici la doi lei bucata.

Mici buni.

Pe Calea Griviţei, la Basarab, în staţia troleelor 65 şi 97 şi a autobuzului 105 se găseşte terasa asta veche, care nu te îmbie cu nimic şi care nu-ţi promite nimic; dar aici se vînd – la botul calului – nişte mici de poveste.

Buni mici, să ne fie de bine!

Am ajuns aici după un pont de la Dragoş – mulţumesc!

mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos

26 comments to micii de la Basarab

  • Ando

    O sa-i visez la noapte 🙁

  • E tare usor sa idealizam oamenii astia, ne-corporatisti (de parca lumea se imparte in corporatisti si Dorei), sa-i admiram pentru simplitatea lor si pentru cum percep ei, dom’ne, micul si berea, cu o profunzime impresionanta. Asta pana cand ti se baga in suflet cu mirosul pregnant si specific in tramvai (pentru ca si corporatistii mai vin la serviciu cu tramvaiul), pana cand n-au niciodata rest marunt la buticul pe care-l prezideaza cu o suprema aroganta, pana cand ajung prin ziarul pe care-l citesc cu atata pasiune pentru ca s-au injunghiat cu vecinul de la sapte la barul de zi din spatele blocului. Si-atunci parca ajungi la vorbele lui Ionel Teodoreanu care zicea (citez vag din memorie) ca tarancile lui Grigorescu ar face bine sa se mai spele din cand in cand, cu tot farmecul lor rustic.

    De fapt, voiam sa spun ca nu era nevoie se te extaziezi in fata unor mici jignind niste oameni care, la urma urmei, din banii pe care ii fac fiind sclavi cu toale calcate, platesc si merdeneaua, si covrigul, si amandina, si poate chiar micul cu mustar si paine de pe Calea Grivitei, pentru ca se pare ca acesta este un fel de mancare la care nici o patura sociala romaneasca nu are imunitate 🙂

    Semneaza o corporatista care te citeste cu drag, dar ar vrea sa admiti ca de data asta ai dat-o rau cu bata in proverbiala balta.

  • hmmm… pitoresc!
    nu schimba, mai lasa un pic!

  • Ando

    Aoleu ! mi-am adus aminte: azi e 23 august !zi libera cu mici,mustar si bere 🙂

  • hm

    mai las, că e bun pentru o aşa zi 😉

    TheBanjer, îmi pare rău de fiecare dată cînd supăr pe cineva. Dar rareori îmi schimb părerile, ştii. Poate tuşele n-ar fi trebuit să fie aşa îngoşate, dar…

    Pe cei pe care-i voi numi în continuare “corporatişti” – şi care sînt cei mai răi şi mai cu nasul pe sus din tagma asta, restul oamenilor îi citesc tare repede. Şi chelnerii, şi vînzătorii de la benzinărie, şi femeile de serviciu, dar şi restul corporatiştilor – în fine, toţi cu care interacţionează – îi taxează rapid: s-a urcat scroafa-n copac…

    … vreau să insist pe ruptura asta între oameni. E legitim să vrei mai mult, dar de-aici să ajungi să fugi de anumiţi oameni pentru că-ţi aduc aminte de unde ai plecat e cale lungă.

    Şi, lucrînd de atîţia ani în mediul ăsta corporatist, am cam văzut-o. Nu-ţi imagina că de-abia aştept să ciocnesc o halbă cu Dorel în spatele pieţii; doar că nu mi-e frică nici de el, nici de altul ca el.

    Am norocul să am de-a face cu oameni din multe medii; am norocul să pot şi să-i înţeleg şi ascult, uneori.

    Da – şi corporatiştii au dreptate; şi le-nţeleg şi lor punctele de vedere. Dar în lumea lor, în care s-au refugiat, pierd multe lucruri!

  • Dan

    In corporatie nu poti sa urci pe scara ierarhica sau la un statut financiar superior daca nu iti modifici modul de a gandi catre tiparele mediului respectiv – dominat de reguli, politici, proceduri, “evaluari periodice”, termene limita, campanii de marketing, grafice de vanzari si lansari de produse… implicit ti se modifica si comportamentul precum si vocabularul uzual. Bine, pana la un punct e alegerea ta, ulterior iesirea din sistem e ca saltul de pe piramida, jos iti vei rupe imediat gatul fiindca decuplarea de “lumea reala” e extrem de palpabila. Insa la intrarea in sistem este si va fi in continuare coada – fiindca parintii tai din cartier, oras mic sau din mediul rural vad doar ca tu aduci acasa intr-o luna cat aduc ei in 6 sau ca parchezi in fata blocului masina pe care ei o vad doar in poze sau ca te duci in vacante in locuri pe care ei nici nu si-au permis sa le viseze. Adica vad doar ce ramane dupa ce tragi linie.

  • Dragos B

    ” In corporatie nu poti sa urci pe scara ierarhica sau la un statut financiar superior daca nu iti modifici … ”

    Cam ca la partid… biserica… organizatie… Saraca tipa aia care a murit de epuizare…

  • concretramirez

    Bravo pt articol, e drept ca nu e bine sa generalizezi dar merge la inima oricum! Rau pentru pofta de mici pe care am receptionat-o direct in plexul solar. Parca intr-o perioada nu imi era rusine nici cu micii de la terasa aia veche de langa Foisor.
    Tot inainte!

  • le zisese cineva odată “corporatRişti”…

  • Apropo de mici, de regulă se fac până pe la 17 – 18. Dar dacă mai e carne, la o ,,comandă fermă” de 15 – 20 bucăţi ţi-i face şi la 11 noaptea. Sau mi i-o fi făcut mie că-s clientul lor din 2006? Sau s-o fi mirat că 4 biciclişti apar la 11 noaptea, beau câte o bere şi comandă 20 de mici plus încă un rând de bere? (da, ştiu, berea şi bicicletele nu prea merg împreună)
    Crâşma asta a trecut prin multe la viaţa ei, era cât pe ce să dispară din cauza Podului Basarab, până la urmă s-a demolat jumate şi s-a construit altă jumătate (unde e acum ,,înăuntru”). Cât s-a lucrat la pod, de la 13 la 14 nu aveai loc să arunci un ac, toţi muncitorii de la pasaj erau acolo… atunci, pe lângă mici, mai găseai şi un piept de pui sau o pulpă de porc, dar nu le-am încercat nicicodată, nu ştiu dacă mai sunt disponibile. Eu mă duceam pentru 8 + 2 (8 mici şi 2 halbe de bere).

  • A, aporpo, acum vreo 2 ani, fiind 11 oameni, ne-am comandat 100 de mici şi 12 beri + 3 sticle de Dorna la 0,5 şi una de Cola la 0,5. Ce mă deranjază e că la comenzi mari primeşti micii pe farfurie (câte 20 – 30 buc pe farfurie), au alt farmec când sunt pe carton.
    Mai trebuie specificat că preţul micilor include şi pâine, muştar şi sare după gust (dacă se termină cele puse pe masă, poţi cere refill cât vrei, eu de obicei mai cer sare).

  • Si uite cum, dupa ce fotografiez eu usi prin cimitire, ma duc sa mananc niste mici la respectiva terasa ( sper ca este deschisa si duminica )… merci de pont.
    Cat despre corporatisti, numai de bine, societatea are nevoie si de robotzei 🙂

  • E deschisă cât are clienţi. Oricum, mai devreme de 6 – 7 seara sigur nu închide.

  • ORWO

    Cand am facut scoala de mecanici in 2009-2010 la CNAFER vis-a-vis de cimitir,dupa ore in fiecare zi,frecventam terasa aceea cu colegii mei,si devenisem clienti fideli.
    Intr-adevar,micii sunt cei mai buni care i-am mancat vreodata,si chiar mie dor sa mai mananc acolo,berea la halba era foarte buna,proaspata si ieftina.
    Este un local in care gasesti mai toate clasele muncitoare si asta imi place foarte mult.
    Sincer va recomand daca aveti vreodata timp,sa vizitati acea terasa.

  • hm

    e un loc foarte bun, unde mă simt bine întotdeauna. Fără fiţe, fără figuri – cum se zice.

  • Chiar acum mananc 8 mici acolo.

  • hm

    să-ţi fie de bine!!!

  • Mulţumesc.
    P.S.: Scuze pentru lipsa diacriticelor, postam de pe laptopul unui prieten.

  • hm

    bere, sare şi muştar să fie, că de diacritice nu ne supărărm!!!!

  • Dacă vreţi să vă faceţi la iarbă verde micii de la Basarab, iată de unde se aduce carnea de mici: http://www.lamirceamacelaru.ro/carmangerie.html ,,dar, oriunde i-aţi face, tot nu ies aşa buni ca aici”

  • hm

    eram sigur că luau micii de-acolo.
    Confirm şi treaba cu făcutul 😉

  • Erai sigur… de ce nu mi-ai spus şi mie, că a fost 1 Mai, Paştele… mergeau nişte grătărele? :))

    Ieri nu am mai putut răbda şi, după 9 mici şi 2 beri, am întrebat de unde sunt luaţi.

  • hm

    Păi nici eu nu întrebasem 😉

    Iar de la Mircea am tot luat pentru scopuri proprii şi corporatiste: buni! – da’ tot mai buni îi face tanti Nuţi…

  • Da, al nostru e 🙁

    Să vedem dacă îl mai repară, era cam singurul loc din zonă unde puteai să mănânci ca lumea şi ieftin. Probabil McDonald’s/KFC/SpringTime jubilează acum.

  • hm

    am fost să văd… e de reconstruit… cine ştie cît o lua.

Leave a Reply to Usierul de serviciu Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>