despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

pîn’ la Sinaia

… cînd fură căldurile alea mari – le ştiţi – dădui o fugă, ca tot bucureşteanul, la ceea ce ne-ncăpăţînăm să numim “munte” – la Sinaia, adică. Era răcoare, ba chiar ploua; lumea nu se-nghesuia aşa de tare nici pe deneu, nici pe autostrada cea nouă; da-n schimb locul colcăia de străini – ce-or vedea ei acolo, mă tot mir.

Bine; au ce vedea: Sinaia ar putea fi un orăşel de vis; case, vile, străzi vechi şi frumoase; ba chiar oamenii sînt în regulă: faptul că Sinaia e turistică tot timpul anului îi face mai deschişi şi mai relaxaţi; mai liniştiţi şi mai veseli.

Sinaia are Peleşul – şi nu ştiu ce s-ar face fără el. Rămîne cel mai de vizitat castel din ţara noastră, socot. Şi Peleşului i-ar fi de folos un pic mai multă grijă; dar deocamdată putem să-l folosim şi să ne dăm mari cu el fără să ne batem prea mult capul.

Anul ăsta – la Peleş – ba dădea să plouă, ba ieşea Soarele; dar Regele stă şi veghează sub cerul înnorat; a văzut el, Regele, şi vremuri mai urîte…

Regele are şi ajutoare de nădejde:

… ca să aibă grijă de Castel:

Pelişorul îi drăguţ şi cuminte:

… nu-ţi poţi lua ochii de la el; plecînd, te tot întorci să-l vezi, să te convingi că e atît de frumos:

… apoi te scobori înapoi; te bagi şi pe la Mănăstire, că e frumoasă. Şi – după cum ţi-e norocul de turist – liniştită…

Şi-ţi promiţi c-o să fii bun; că n-o să mai depăşeşti pe linia continuă în drum spre casă; că o să mănînci mai puţini papanaşi…

5 comments to pîn’ la Sinaia

Leave a Reply to Dan Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>